SAFE este în afara tratatelor UE
SAFE nu ar fi trebuit emis de UE.
România nu ar fi trebuit să se grăbească să "acceseze” SAFE.
SAFE este cu totul unSAFE.
Security Action for Europe (SAFE), programul Uniunii Europene de înarmare de urgență a statelor membre ale UE, este pur și simplu toxic prin modul în care a fost conceput.
De altfel, la câte necunoscute are*, precum și la câte suspiciuni majore de corupție sunt, acest program SAFE nu ar fi trebuit să ajungă niciodată să polueze agenda publică a României. SAFE ne va adânci procesul de falimentar.
SAFE va obliga la plată pe 45 de ani întregi generații, doar pentru că unii vor șpagă și capital politic de moment.
SAFE este un program neconstituțional pentru că încalcă Tratatele UE.
Nu o spun eu, o spune Roberta Metsola, care a sesizat CJUE pentru anularea programului.
SAFE este total unSAFE: dacă SAFE se anulează, dar se păstrează o parte din efectele programului, sumele implicate (150 de miliarde de euro) vor fi suportate din bugetele statelor membre. României o să îi "revină” sarcina de a suporta cel puțin 4 miliarde de euro pe an, cel puțin până în 2030.
Punctul cel mai fierbinte al conflictului juridic de natură constituțională dintre Parlamentul UE, de o parte, și Consiliul și Comisia Europeană, de cealaltă parte, este încălcarea art. 122 din TFUE, care nu menționează înarmarea ca domeniu unde Comisia Europeană poate interveni temporar cu împrumuturi de urgență, fără a mai întreba Parlamentul UE.
De altfel, NU EXISTĂ un text expres în Tratate care să permită acordarea de împrumuturi pentru apărare.
Conform argumentației comisiei JURI (din care fac parte) a PE, care a stat la baza acțiunii lui Metsola, art. 122 TFUE nu este baza legală corectă pentru programul SAFE.
Acest text permite măsuri de urgență dacă apar „dificultăți grave în aprovizionarea cu anumite produse, în special în domeniul energiei”.
Argumentul Consiliului și al Comisiei a fost că agresiunea geopolitică a Rusiei asupra Ucrainei a creat o criză de aprovizionare cu echipamente militare critice.
Numai că:
- Apărarea nu este energie sau economie;
- Apărarea și securitatea militară au capitole dedicate în Tratate (Titlul V din TUE), sunt de competența statelor membre, iar nu de competența UE și nu pot fi strecurate mascat sub umbrela unei „crize economice sau de aprovizionare” generale.
Întrucât Tratatele exclud explicit competența militară directă a UE, art.41 alineatul (2) din TUE interzice finanțarea din bugetul UE a operațiunilor cu implicații militare sau de apărare.
Așadar, crearea unui fond de împrumuturi de 150 de miliarde de euro pentru înarmare este ilegală. Este un artificiu juridic care face de rușine întreaga birocrație UE.
Mai grav este ceea ce poate face (și ceea ce trebuie să facă) acum CJUE.
Metsola a cerut anularea SAFE, dar și păstrarea în parte a efectelot juridice ale programului, din încercarea de a drege busuiocul (și din necesitatea de a evita efecte catastrofice pe piața financiară și în societate).
Numai că CJUE poate verifica din oficiu aspecte nesesizate de reclamant și poate dispune măsuri adiționale grave.
CJUE nu își poate extinde competența din oficiu în afara Tratatelor, nu poate inventa proceduri noi și nu poate judeca chestiuni politice pure care nu îi sunt aduse în față.
Cu toate acestea, CJUE poare ridica din oficiu probleme de Ordine Publică.
Dacă Parlamentul European a cerut anularea SAFE invocând motive procedurale (Parlamentul a fost ocolit prin neutilizarea procedurii legislative ordinare), CJUE are dreptul și obligația ca, din oficiu, să verifice dacă UE avea competență materială să adopte SAFE.
Dacă va constata că nicio prevedere din Tratate nu permitea un astfel de împrumut pentru apărare, CJUE va anula actul direct pe motiv de lipsă de competență a Uniunii, depășind simpla dispută procedurală dintre Parlament și Consiliu.
Asta ar fi o adevărată bombă detonată în plin plan al Ursulei von der Leyen de federalizare a UE prin acapararea temei războiului și a competenței militare, de la statele membre, la UE.
Dacă SAFE se anulează, din orice motiv, dar mai ales pentru lipsa de competență, Comisia Europeană trebuie să își dea demisia de urgență.
Parlamentul UE, din calcul politic sau politețe instituțională, a cerut CJUE ca, în caz de anulare, să mențină efectele programului SAFE până la adoptarea unui nou act.
Dar aceasta este o chestiune strict politică, iar nu juridică.
Parlamentul European susține nevoia de înarmare, dar vrea să forțeze Consiliul să folosească o procedură unde europarlamentarii au putere de codecizie, chiar dacă asta ar însemna modificarea Tratatelor sau acorduri interguvernamentale separate.
Solicitarea de „menținere a efectelor” este o tehnică juridică (prevăzută de Articolul 264 TFUE) pentru a evita un haos financiar pe piețele de capital unde UE a emis deja obligațiuni pentru a finanța aceste împrumuturi.
Important: dacă programul SAFE este anulat, obligațiunile deja lansate de Ursula von der Leyen vor trece în sarcina statelor membre, inclusiv România. În cazul României, vorbim de 4 miliarde de euro anual, timp de ce puțin 5 ani. Vom fi obligați la plată pentru o uriașă gafă a UE (sau o forțare anti-constituțională a federalizării), iar nu pentru că există extremiști, rusofili, putiniști, conspiraționiști și eurosceptici. Și nici pentru că există MAGA sau Trump. totul e din cauza politicilor greșite și totalitare ale birocrației UE. Așa cum suntem obligați la sărăcie, privare energetică, insecuritate geo-politică și regres democratic tot din cauza birocrației UE.
Nenorocirea e că UE avea un precedent de la CJUE, care ar fi trebuit să oprească din fașă ideea programului SAFE: Ursula nu s-a deranjat de acest precedent și nici de Tratate. Așa a învățat ea că trebuie să facă, de la Carl Schmitt, ideologul juridic al celui de-al treilea Reich.
Voila:
Curtea de Justiție a UE a limitat drastic interpretarea extinsă a art.122 TFUE în Cauza C-370/12 (Pringle).
CJUE a statuat că art.122 TFUE are un caracter strict excepțional și temporar.
Textul nu poate fi folosit ca bază legală permanentă pentru a stabili mecanisme de asistență financiară generală sau pe termen lung. CJUE a subliniat că „dificultățile grave” menționate de text trebuie să fie exclusiv de natură economică sau de aprovizionare fizică, interzicând extinderea clauzei către politici structurale care nu au legătură directă cu urgențele pieței interne.
Av. Gheorghe Piperea
Dar
Și mUE ne iubește după ce ne îndatorăm pentru UNSAFE:
„A dat mail Oana”, guvernul panaramă și teatrul de trei parale
„
A sunat Lia!”
- au urlat săptămâni întregi tefeleii imbecilizați, din cauza unei
chestii banale. Care nu avea nici cea mai mică conotație infracțională.
Dar ce se întâmplă când vicepremierul Oana Gheorghiu trimite un mail
precum cel despre care deja știe toată lumea? Se bagă capul la cutie!
„În
contextul întâlnirilor exploratorii desfășurate la finalul lunii
ianuarie 2026, la nivel guvernamental, cu reprezentanți ai grupului
Schwarz (Schwarz Digits), (…) vă rog să ne comunicați dacă, din
perspectiva STS, au fost identificate potențiale soluții, servicii sau
capacități de interes”
Hai să facem un exercițiu de imaginație presupunând că aș trimite un mail intern de genul: „În
contextul deschiderii unei cofetării la parterului clădirii noastre, vă
rog să mă informați dacă ați identificat prăjituri care vă plac și cam
ce cantitate ați dori să achiziționați zilnic”. Ce credeți că s-ar
întâmpla? Cumva ar apărea, ca prin minune, cutii de prăjituri ale
coferăriei în cauză pe birourile angajaților? E un șantaj și, în mod
clar, un abuz în serviciu(chiar dacă se petrece într-o instituție
privată). Când însă fapta se petrece între instituții ale statului,
subordonate Guvernului, iar cel care le face e vicepremier, fapta are un
nume clar: trafic de influență. Oana Gheorghiu a trimis către
cel puțin două instituții mailul cu pricina: STS și ADR. În ciuda
faptului că e vorba de o infracțiune cât se poate de limpede, nu văd
netul împroșcat cu caricaturi cu „A dat Oana mail!”.
Un
alt caz, de data asta comic. Pîslaru, papagalul de la Ministerul
Investițiilor și Proiectelor Europene, se plânge că e întreținut de
soție. Pe ăsta l-am identificat că e prost încă din perioada guvernului
Zero Cioloș. Acum frizează penibilul. Și, ca orice prost, se bagă singur
în gura lupului. Sau, mai plastic spus, cu curu-n ...
Conform declarației de avere depuse anul trecut de Pîslaru, nevastă-se este asociat unic al Pro Team Innovation SRL, care s-a mai numit DP Research Consulting sau Pro Team Sailing.
De ce ți-ai schimba denumirea firmei? Oricine știe cât de greu e să
construiești un brand. Răspunsul e evident: pentru că vrei să ți se
piardă urma. Așa e și cu firma aia. Ia luați aici citat dintr-o anchetă
proaspătă a celor de la „Oficiul de știri”:
Compania se numea inițial DP Research Consulting și aparținea chiar lui Dragoș Pâslaru. În 2008, ministrul a cedat firma fratelui său, Pâslaru Mihai Răzvan, și unui asociat pe nume Octavian Silviu Jurma.
Silviu
Jurma este soțul Ancăi Jurma, fosta șefă a Direcției Naționale
Anticorupție după plecarea Laurei Codruța Kovesi. Anca Jurma este, la
rândul ei, fiica lui Nicolae Cochinescu, fost procuror general și fost
judecător la Curtea Constituțională.
În 2014, Dragoș Pâslaru a reintrat în firmă, i-a schimbat numele și apoi a cedat părțile sociale soției. Livia Pâslaru a rămas asociat unic. Firma a avut și opt contracte cu statul, toate încheiate fără licitație publică.
În
același articol veți afla, între altele, că Pîslaru, din venitul ăla de
pârlit, a avut bani să dea împrumuturi de peste 1,4 milioane de lei!!!
Păi de unde, Pîslare? Când ai reușit tu să faci atâta bănet, că de
angajat ca ministru ești abia din perioada mafiotului de la Oradia. Până
atunci cu ce te-ai ocupat??? Și, dacă aveți chef de informații
explozive, vă invit să citiți ancheta Sorinei Matei care a sesizat problemele majore ale cercului dubios în care se învârte Pîslaru încă din 2018!
Să
trecem la Miruță, zis și „Cap de tablă”. Ăsta e responsabil, printre
altele, cu sifonarea banilor SAFE. Scandalul e imens întrucât o mână de
oameni a reușit să dea tunul. Grupul infreacțional? „Miruță, Jurca,
Bolojan”, cei trei care-au speriat România, încălcând orice regulă
posibilă. Ca să înțelegeți cât de mare e jaful, citiți
declarația managerului general al Romarm și președintele Organizației
Patronale Industria de Apărare, Răzvan Pîrcălăbescu:
„Miruță
ar trebui judecat pentru înaltă trădare și subminarea economiei
naționale. De asemenea, și-a bătut joc de apărare atât în perioada în
care a fost ministrul Economiei, cât și la Apărare. Când a fost ministru
la Economie, a privat apărarea de toți banii pentru investiții, iar
acum a încercat sabotarea lor. Eu cred că asta ar trebui făcut pentru a
nu se mai ajunge la astfel de situații”
Acum
hai să judecăm logic. Cum e posibil ca un om de talia lui Pîrcălăbescu,
deținând funcțiile pe care le deține, să ajungă să explodeze într-un
asemenea hal? E clar că omul nu a mai putut să suporte atâta ticăloșie
și și-a dat drumul în public, mai precis la Antena 3.
Totul s-a derulat atât de scandalos încât nu doar companiile românești urlă împotriva „procedurilor” de achiziție ale României, ci și companii străine de renume. De exemplu, italienii de la Beretta spun că „autoritățile române nu au respectat principiile de transparență și competiție în derularea programului SAFE”. Și o spun apăsat, arătând cu degetul către corupția purulentă de aici.
Inclusiv cei de la Damen sunt cuprinși de disperare: „Am făcut ofertă pentru absolut tot ceea ce Forţele Navale din România ne-au cerut. Nu am avut însă nicio şansă în programul SAFE”. Încă din septembrie 2025 Damen Galaţi se angaja să construiască patru nave militare pentru 457 milioane de euro. Nu au primit niciun răspuns, însă MApN a luat decizia să cumpere prin SAFE patru nave similare pentru 920 de milioane de euro!!!
Practic,
dacă stai să iei la bani mărunți, descoperi corupție cât cuprinde în
fiecare birouaș din fiecare minister. Corupție însă cu voie de la Centru
întrucât, dacă te apuci să arăți la Bruxelles jafurile care se fac
pe-aici ți se întoarce spatele. De ce? Pentru că furtul e coordonat și
se petrece „cu acoperire legală”. Mai țineți minte când rachetele
ălea franceze care trăgeau la doi kilometri au fost incluse în
programul de guvernare al Coaliției Trădării?
PSD-ul
o face pe fecioara nefecundată, în condițiile în care știe toată lumea
că e mai rău decât o curvă de pe centrură rămasă fără dinți în urma
kilometrilor de „rachetuțe” îngițite. Hai să fim serioși și să înțelegem
ceea ce e de înțeles: tot ce vedem e o piesă de teatru pusă în scenă de aceleași jigodii grupate sub numele generic de „pro-ioropieni”. Iar farsa este atât pentru intern cât, mai ales, pentru extern.
Înainte de final o să fac apel la memoria voastră: mai țineți minte ce s-a întâmplat imediat după alegerile anulate? Brusc, ioropienii ăia reali și-au dat seama că România trebuie să intre în Schengen. Uite-așa a dispărut ca prin farmec baubaul olandez, intransigentul austriac sau mai știu eu ce alt european scofâlcit
de teroarea sub care trăiesc la noi râmele, viermii de baltă sau mai
știu eu ce alte viețuitoare de care n-a auzit decât un ONG suspect, plin
cu nespălați. Și uite-așa România a intrat în Schengen fără probleme.
Ticăloșii din sistem au prins mișcarea și-acum, de fiecare dată când văd
că se împute, o bagă p-aia cu „vin extremiștii”. În caz că nu
v-ați prins, Comisia Europeană a eliberat fără întrebări a patra tranșă
din PNRR. Adică n-a mai fost dezastrul pe care-l prognoza Bolovan. Din
contră, stau drepți precum chelnerii. Astfel încât hoții de la noi să se
înfrupte în voie „la umbra extremismului în floare”.
Așa
a fost mereu pe-aici. De-aia în Primul Război Mondial au luptat ăia în
izmene, iar în Al Doilea Război se luptau cu tancurile rusești făcând
„tranșee căzăcești”. Atât am a le spune jigodiilor care formează
sistemul: nu mai e mult și-o să înțelegeți de ce nu l-a plâns nici dracu' pe Maniu!
https://trenduri.blogspot.com/2026/05/a-dat-mail-oana-guvernul-panarama-si.html
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F10%2Feu-ziar.jpg){kind=small}
