Jandarmii nu combat violenţa, ci organizarea paşnică!

Faţă de numeroasele materiale care circulă pe TikTok, în care sunt surprinşi agenţi în civil ai jandarmeriei care se manifestă violent şi instigă ei înşişi la violenţe, Ministerul Afacerilor Interne publică pe pagina proprie de internet un extras dintr-o emisiune România TV care încearcă să deturneze revolta împotriva infiltrării jandarmilor în revoltă faţă de "extremism".

Sunt sceptic în privinţa şanselor de reuşită a unor astfel de manevre străvezii de a spăla mortul, dar ştiu că miza acestor campanii de PR nu este să convingă ci să demonstreze impunitatea şi controlul absolut asupra naraţiunii şi conduitei publice.

Faptul că jandarmii infiltrează în civil şi sparg, compromit sau detonează protestele sau adunările publice reprezintă o constantă care nu se va opri indiferent câte clipuri TikTok vor mai circula. Desigur, este o constantă ilegală, neconstituţională, care ar trebui pedepsită de MAI şi de parchetul militar, dar acest lucru nu mai cântăreşte mare lucru astăzi. Astfel de lucruri s-au întâmplat şi în alte ţări europene, şi acolo reacţia legitimă a cetăţenilor s-a orientat spre doxxing, cam cum pare că se încearcă şi la noi. Probabil că în scurtă vreme va apărea şi la noi, ca în Franţa, interdicţia de a documenta şi expune identitatea forţelor de coerciţie a statului, indiferent de motiv. Stabilitatea regimului oligarhic prevalează asupra legalităţii şi constituţionalităţii.

Un aspect îmbucurător, care s-ar putea să rămână singurul câştig viabil de pe urma protestului oierilor, este reprezentat de refuzul de a intra în ţarcul gardurilor metalice. Despre semnificaţia şi importanţa decisivă a acestor metodologii de control am scris recent. Pare că oierii sunt primii protestatari post-decembrişti care au înţeles cât de importantă este suveranitatea asupra manifestării paşnice şi speculez că din pricina acestui refuz au şi fost nevoiţi jandarmii să organizeze violenţele ulterioare:

Cioban, la protestul din Capitală: „Le-am spus jandarmilor că noi nu suntem oi să intrăm în garduri”

.
Probabil că, în timp, activitatea perfidă a jandarmilor va deveni din ce în ce mai cunoscută şi combătută organizatoric, deşi disproporţia de forţă, mijloace şi mai ales, ticăloşie, este greu de anulat. Ar fi nevoie ca protestele să fie pregătite juridic, astfel încât "recomandările" forţelor de ordine să nu mai fie, de facto, ordine şi comandamente directe ce se pedepsesc instant prin violenţă demonstrativă şi instrumentare procedurală şi abuz judiciar. Desigur, vocabularul mincinos al jandarmilor nu se rezumă doar la "recomandări" şi la "negociatori" sau "dialog", ci şi la numeroase alte subterfugii care să legitimeze capturarea strategică a evenimentului şi anularea efectivă a dreptului constituţional de liberă asociere, manifestare şi exprimare colectivă.

Până atunci mai e de îndurat şi de trăit şi alte experienţe triste. Dar, după refuzarea ţarcului şi gardurilor metalice, probabil că următorul pas necesar este conştientizarea faptului că jandarmii nu combat violenţa, ci organizarea!

Jandarmii nu apără ordinea publică şi dreptul la manifestare paşnică, ci rolul lor este să împiedice agregarea voinţelor, acumularea capitalului de încredere, producerea sentimentului de corp, înrădăcinarea habitusului protestatar colectiv şi, finalmente, să compromită viabilitatea organizării. 

Acesta este motivul pentru care se manifestă ca lupi răpitori împotriva manifestanţilor paşnici dar care trădează capacitatea de agregare, de iniţiativă, de energizare colectivă. Dosarul Stegarului Dac rămâne o dovadă inconturnabilă în această privinţă!

Miza nu este înlăturarea tulburărilor, ci menţinerea manifestaţiei sub spectrul inutilităţii şi neputinţei civice şi sub spectrul impunităţii şi invulnerabilităţii Puterii. Deznădejdea învinşilor este apoi valorificată politic ca dovadă de stabilitate a regimului chiar şi în condiţiile absolutei neîncrederi în regim aşa cum a fost descrisă de Havel. Regimul nu are nevoie de credinţă sau de convingeri sincere, are nevoie de conformare.