Este bine să știți și util să distribuiți!
În timp ce mi s-a făcut dosar de executare silită pentru o amendă CNCD de 2000 lei din cauza atitudinii împotriva ofensivei maghiare, Ministerul Construcțiilor din Ungaria va ridica în centrul orașului Sfântu-Gheorghe entitatea numită ,,Centrul Cultural și de Tineret".
Lucrarea se face în parteneriat cu Primăria Sfântu-Gheorghe în locul hotelului Bodoc, cea mai mare unitate de cazare covăsneană din anii 80, lăsată în paragină. Conform spuselor primarului Arpad Antal, centrul "cultural" va fi ,,simbolul orașului în următorii 100 de ani". Al treilea partener în această misiune este Universitatea Sapientia, structură înființată de către guvernul și parlamentul Ungariei, pentru susținerea învățământului unguresc din Transilvania.
Ținem cont de asemenea, pentru a completa harta ofensivei, că tot la Sfântu-Gheorghe, anul acesta s-a început construcția campusului studențesc pentru aceeași universitate, ce se extinde cu noi facultăți, campusul fiind plasat în imediata apropiere a stadionului și arenei Sepsi, rezidențe maghiare finanțate în mare parte de Budapesta.
Toate aceste investiții se traduc în sute de milioane de euro, atenție, doar pentru un județul Covasna. Nu este un efort "filantropic" pentru sport, educație, cultură în sine, este un desant pentru ocupație. Toate aceste obiective deservesc propaganda, politica, ideologia autonomistă, fiind centre de suport, îndoctrinare si de formare a cadrelor. Extindeți la Harghita, Mureș, Cluj Satu-Mare, Brașov, Bacău. Extindeți și la Guvernul României si la obligațiile noului președinte, față de Ungaria-UDMR.
Nostim este că primarul din Sfântu-Gheorghe avea de gând inițial să demoleze Hotel Bodoc prin implozie, vrând să facă un show cu ecest prilej, punându-i chiar si un nume, ,,Bye, bye, Bodoc". Structura însă i-a spus să nu fie "deștept" ca Borboly, care a pus lanțul pe porțile Cimitirul de la Valea Uzului și să facă treaba mai elegant, în sensul că demolarea trebuie făcută "profi" din punct de vedere politico-psihologic, bucată cu bucata, fără praf mult, fără deranj, în miez de vara când lumea e în concediu, totul petrecându-se pe "liniște". Cam asta este mai nou și concluzia strategiei anexarii (ocupării) unei părți a Transilvaniei de către Ungaria: fără "artificii", "explozii", lucruri "spectaculoase", dar cu maximă eficiență.
Își permit asta, având fonduri imense, putere politică și economică, consultanță pe măsură. Puterea acestei structuri nu este generată în primul rând de liderii la vedere, unii dintre aceștia fiind de-a dreptul penibili, ci de aparatul de "partid" (UDMR) si de stat (Ungaria), adică de mii de oameni mai puțin vizibili, dar cu adevărat profesioniști, formati de-a lungul timpului și desigur bine remunerați.
Această structură maghiară este împânzită adânc în mai toate zonele de decizie importante românești, de la Carei până în Basarabia, cu ramificații nebănuite, unele aparent contradictorii. Nu este vorba de nu știu ce "geniu" maghiar, este vorba de consecvență, seriozitate și finanțarea urmării unui obiectiv. Efectele se văd. Se văd in România și nu in Slovacia de exemplu, sau în altă țară unde există de asemenea etnici maghiari, pentru că, pe de o parte, Transilvania este cel mai mare teritoriu pe care ei îl consideră pierdut, dar și din cauza unei slabe contra-reactii instituționale și a trădărilor din zona politică românească a ultimilor 35 de ani.
Ungaria conduce România cu 5 procente prin UDMR, influența decizională fiind însă cu mult mai mare, Franța conduce România cu X%, alte țări, entități, o conduc la fel, cu diferite procente. Nu identific însă procentul românesc care conduce România.
"Vexler"-ul de ieri si de azi pare o cupolă de genul cireșei de pe tort, "procentul" care deschide ușa celorlalte procente. Totul este permis străinilor, indiferent de punctul cardinal sau genul incert. Foarte puțin, spre deloc este permis românilor. Aceasta este realitatea, acestea sunt condițiile luptei pe care o desfășurăm.
Singuri nu o putem face. Cine vrea, poate să ne dea o mână de ajutor.
