udmr s-a legitimat ca neapartinand Statului Roman si că nu vrea să respecte Constitutia Romaniei

UDMR şi simbolurile „naţionale” ale minorităţilor. Ce spune legea?

În urmă cu câteva zile, la al XIV-lea congres, udmr a decis să adopte steagul şi imnul Ungariei, alături de steagul şi imnul "Ţinutului Secuiesc", ca simboluri naţionale ale comunităţii maghiare din România, „având în vedere faptul că legislația românească permite comunităților minorităților naționale să utilizeze propriile simboluri naționale”. UDMR se referă, probabil, la HG 1157/2001 pentru aprobarea normelor privind arborarea drapelului României şi folosirea sigiliilor cu însemnul României, modificată prin HG 223/2002, care introduce art. 23.¹: „Minorităţile etnice – constituite în organizaţii, uniuni sau asociaţii la nivel naţional – pot folosi la acţiunile specifice şi însemnele proprii” (nu naţionale, dar, evident, despre asta va fi vorba în continuare).

De altfel, pentru a se acoperi legal (sic!), UDMR specifică la punctul 3 al Hotărârii Congresului său din 22 februarie 2019: „Afișarea simbolurilor noastre naționale la orice eveniment, în orice situație sau formă sunt considerate ca propriile noastre simboluri comunitare și în niciun caz, din punct de vedere juridic, nu echivalează cu arborarea publică a drapelului național al Ungariei, a cărui arborare în România este reglementată de convenții internaționale și de legi naționale„. Cu alte cuvinte, UDMR consideră  imnul şi drapelul Ungariei ca fiind simboluri „proprii” ale comunităţii maghiare din România, pe care se înţelege că le vor folosi la diverse evenimente („orice eveniment”, deci, sunt incluse şi evenimente publice), în diverse situaţii sau forme, dar nu consideră că folosirea aceasta ar echivala cu arborarea publică a drapelului Ungariei. Ei bine, „din punct de vedere juridic”, imnul Ungariei este imnul Ungariei, drapelul Ungariei este al Ungariei şi nu pot fi folosite public decât în condiţiile legii, în calitatea lor de simboluri naţionale ale altui stat.

Legea românească prevede faptul că „Imnul național al altor state se intonează cu prilejul vizitelor, festivităților și ceremoniilor oficiale cu caracter internațional, împreună cu imnul național al României, înaintea acestuia” (Legea 75/1994, art. 14) şi că „Drapelele altor state se pot arbora pe teritoriul României numai împreună cu drapelul național și numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivități și reuniuni internaționale, pe clădiri oficiale și în locuri publice stabilite cu respectarea prevederilor prezentei legi” (Legea 75/1994, art. 7).
A se vedea şi Norma de aplicare a Legii 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice (în special art. 6 şi art. 16).
Mai pe româneşte, legea zice că nu poţi tu, UDMR sau oricine ai fi, să arborezi steagul sau să intonezi imnul unui alt stat de capul tău, unde şi când vrei tu, „la orice eveniment, în orice situaţie sau formă”.
Distincţia aceasta între proprii şi naţionale a făcut-o însăşi Curtea Constituţională a României, prin Decizia nr. 80/2014.
CCR s-a pronunţat asupra constituţionalităţii acestui proiect de revizuire a Constituţiei în 2014. Referitor la prevederea propusă, vizând simbolurile minorităţilor, Curtea Constituţională a reţinut că
minorităţile naţionale nu pot avea simboluri „naţionale„, ci doar „proprii„, iar acestea nu pot fi folosite decât împreună cu simbolurile naţionale  ale statului român (minorităţile nu au dreptul de a opta pentru folosirea simbolurilor proprii neînsoţite de cele naţionale ale României).
Ca urmare, CCR a constatat „neconstituționalitatea completării art. 12 din Constituție cu un nou alineat, alin. (4¹), referitor la utilizarea simbolurilor proprii ale minorităților naționale, întrucât aduce atingere caracterului național al statului român, încălcând astfel limitele revizuirii prevăzute de dispozițiile art. 152 alin. (1) din Constituție.
Recapitulare:
Deşi legea permite minorităţilor naţionale să folosească simbolurile proprii ale organizaţiilor care le reprezintă, aceste simboluri nu pot fi naţionale, şi trebuie folosite public doar însoţite de simbolurile naţionale ale statului român.
Ori, aşa cum am evidenţiat mai sus, UDMR a adoptat în congresul său:
– simbolul naţional al comunităţii maghiare (= steagul Ungariei)
– imnul naţional al comunităţii maghiare (= imnul Ungariei),
ceea ce, conform CCR, „aduce atingere caracterului naţional al statului român”.
Se pare că „reprezentanţii legitimi” ai comunităţii maghiare din România (se fac că) uită, din când în când, că „România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi”, inclusiv a celor de etnie maghiară (Constituţia României, Art. 4 al. 2). Iar simbolurile naţionale ale României – tricolorul albastru-galben-roşu, imnul „Deşteaptă-te, române”, şi Ziua Naţională de 1 Decembrie sunt simbolurile naţionale ale tuturor cetăţenilor României, inclusiv ale celor de etnie maghiară. Iar UDMR sau orice alt „reprezentant legitim” sau nelegitim al comunităţii maghiare din România nu pot să schimbe aceste simboluri şi să adopte altele pentru şi în numele acestei comunităţi.
Sursa: https://taranista.wordpress.com/2019/02/25/udmr-simbolurile-nationale-ale-minoritatilor-ce-spune-legea/?fbclid=IwAR0SgVAnFO7b-mPRYfaMhZI6c6PYCh86AgTlM139myF7-thwPiV2cPj00Pw