Bomba Q Magazine

Floriana Jucan are meritul de a fi primul jurnalist care publică în revista pe care o conduce, Q Magazine, un material-bombă, în care sunt dezvăluite cele 12 vulnerabilități ale programului SAFE. 

Al doilea material exploziv la rând, după bomba publicistică dată prin interviul exclusiv cu spionul serviciilor speciale post-sovietice Alexandru Bălan, personaj central al unui rar schimb de spioni care a implicat SUA, Rusia, Belarus, Polonia, Ucraina, Republica Moldova și România. 

ActiveNews preia cu felicitările noastre aduse autoarei documentul-avertisment al serviciilor speciale românești, la care face referire articolul Florianei Jucan și pe care guvernarea PNL-USR-UDMR l-a ignorat cu desăvârșire. PDF-ORIGINAL-ANONIMIZAT ÎN BAZA SINTEZEI

Devine o evidență că aceste contracte, prin care România este pusă pe tavă la picioarele Germaniei și Ungariei (atenție! - Bolojan este suspectat ca fiind în siajul interselor Ungariei și ale Germaniei), trebuie anulate de viitoarea guvernare PSD-AUR iar cei implicați în realizarea lor luați pe sus de DNA. Raportul atrage atenția în primul rând asupra personajului central Ilie Bolojan dar și - atenție! - a actualului președinte, Nicușor Dan, care și-a desemnat în cadrul grupului interinstituționale pentru SAFE comnsilierul pentru economie, soroșistul Radu Burnete, în loc de cel pentru securitate națională.

 

Raportul serviciilor de infromații românești - cel mai probabil realizat de un grup special coordonat de SRI - arată că instituirea unei dependențe industriale și operaționale fără precedent în NATO, prin concentrarea a 7 din 15 contracte la un singur grup industrial extern (Rheinmetall AG), cu producție majoritară pe teritoriul Ungariei. Un fel de Afacere Pfizer la puterea a 10-a.

 

Conform surselor publice reproduse de Wikipedia, în 2012, Rheinmetall Air Defence (RAD), o divizie a Rheinmetall, a fost una dintre cele șase companii incluse pe lista neagră a Ministerului Apărării din India pentru implicarea lor într-un scandal de mită.  Companiile au fost acuzate că l-au mituit pe directorul general al Ordnance Factories Board (OFB), Sudipta Ghosh. RAD și celelalte firme au fost interzise să mai facă afaceri cu OFB și cu toate celelalte companii indiene de apărare, precum și să participe la orice contract de apărare indian, pentru o perioadă de 10 ani. RAD a susținut că acuzațiile aduse împotriva sa sunt nefondate. În 2012, Rheinmetall Air Defence a fost implicată într-un caz de corupție în India, alături de traficantul de arme Abhishek Verma și soția sa, Anca Verma (născută Neacșu, n. 8 august 1987, Galați, România, fost fotomodel român, prezentă în topul Forbes cu o avere de trei miliarde de dolari), conform plângerii depuse de agenția anticorupție din India, CBI, pentru mituirea unor oficiali din domeniul apărării în vederea obținerii unor contracte de armament în valoare de miliarde de dolari pentru armata indiană. În 2014, președintele RAD, Bodo Garbe, și directorul general Gerhard Hoy au primit citații din partea instanțelor indiene. Ulterior, a fost emis un mandat de arestare internațional prin Interpol pentru reținerea lor. În 2016, cazul era în curs de judecare în instanțele indiene. În 2024, Investigate Europe a criticat faptul că Rheinmetall are o activitate paralelă care vinde utilaje și fabrici fără a fi supusă regulilor germane de export. Tot în 2024, s-a raportat că Rheinmetall a furnizat arme utilizate de Israel în timpul războiului din Gaza.

 

R A P O R T U L 

Juriștii uneia dintre instituțiile de bază ale arhitecturii de securitate a statului au avertizat, printr-o Notă informativă, consultată de Q Magazine și transmisă parlamentarilor din comisiile de apărare, asupra mai multor probleme, inclusiv de natură penală, pe care le ridică procedura de atribuire a proiectelor din programul „Acțiunea pentru securitatea Europei” (SAFE). În ciuda avertismentelor, Comisiile reunite de apărare ale Camerei Deputaților și Senatului au dat, marți, un raport favorabil, cu majoritate de voturi, solicitării Ministerului Apărării Naționale (MApN) privind obținerea aprobării prealabile pentru inițierea procedurilor de atribuire a contractelor pentru 15 proiecte propuse la finanțare prin SAFE.

Cele 15 proiecte de înzestrare propuse de Ministerul Apărării Naționale spre finanțare prin Instrumentul SAFE, în valoare totală de 8.331,42 milioane EUR au ca termen-limită pentru semnarea contractelor 30 mai 2026. Ele au fost aprobate de comisii marți, 28 aprilie. Nota a fost redactată anticipativ, în intervalul premergător, pentru a oferi forului parlamentar competent un instrument tehnico-juridic disciplinat de evaluare anterior votului.

„A trecut astăzi prin Parlament, în cel mai transparent mod posibil, întreaga listă a proiectelor pentru care Ministerul Apărării Naționale a propus specificațiile tehnice. Nu în birouri cu lumina stinsă, nu în restaurante, nici măcar într-un cadru doar al Guvernului, ci cu toată presa interesată, într-o ședință publică în Parlamentul României. Parlamentul României a aprobat forma pe care o avem astăzi”, a declarat ministrul Apărării, USR-istul Radu Miruță, într-o conferință de presă la sediul MApN.

Riscuri asumate

Q Magazine prezintă douăsprezece vulnerabilități critice — procedurale, juridice, financiare și strategice — identificate de experți, așa cum au fost semnalate ele decidenților. Acestora li s-au prezentat măsurile necesare înaintea votării pachetului în care au fost incluse cele 15 programe de înzestrare, precum și avertismentul că nu vor putea invoca ulterior buna credință sau necunoașterea.

„Avertizare instituțională. Prezenta Notă produce, prin transmiterea sa către forul parlamentar competent anterior datei de 28 aprilie 2026, efectul juridic al avertizării instituționale a persoanelor cu atribuții în procedura SAFE-MApN asupra ipotezelor de răspundere care le pot reveni individual. Această avertizare exclude, în orice procedură ulterioară, invocarea bunei-credințe sau a necunoașterii cadrului juridic aplicabil. Persoanele care, după data prezentei note, continuă procedura în forma actuală fără a remedia vulnerabilitățile identificate își asumă, prin tăcere instituțională, riscurile de răspundere documentate aici.”

Experții instituției care au întocmit Nota informativă arată că dacă aceste vulnerabilități nu sunt remediate înaintea semnării contractelor (30 mai 2026), expun statul român la trei categorii de risc cumulativ:

Risc juridic-european — contestare formală a procedurilor de Comisia Europeană (DG GROW + DG DEFIS), suspendarea finanțării și condiționarea accesului la cele 8,33 mld. EUR avizate; declanșarea unei eventuale proceduri de infringement art. 258 TFUE; sesizare ex officio a OLAF.

Risc penal-administrativ — declanșarea unor proceduri DNA și ANI privind atribuirea preferențială, abuzul în serviciu și favorizarea unei companii (art. 13² și art. 132 din Legea 78/2000 coroborate cu art. 297 Cod Penal); răspundere financiară individuală conform Legii 94/1992.

Risc strategic-suveran — instituirea unei dependențe industriale și operaționale fără precedent în NATO, prin concentrarea a 7 din 15 contracte la un singur grup industrial extern (Rheinmetall AG), cu producție majoritară pe teritoriul Ungariei.

„Programul SAFE reprezintă cea mai mare oportunitate de modernizare a Forțelor Armate de la 1989. Prezenta notă nu solicită blocarea finanțării — solicită măsuri urgente de conformare procedurală pentru ca finanțarea SAFE să nu fie pusă în pericol prin proceduri insuficient transparente, insuficient competitive și insuficient documentate. Riscul real nu este SAFE; riscul real este implementarea sub standard care expune statul român la suspendarea, recuperarea sau condiționarea fondurilor europene.”, se arată în Nota informativă.

Pe scurt, cele opt constatări sintetice cele mai grave (ordinea = severitate · forță probatorie):

1.Concentrare contractuală anormală — 5.690 mil. EUR (68,3% din pachet) sunt direcționate către un singur grup industrial (Rheinmetall AG și filialele sale), prin 7 contracte din 15. Niciun stat NATO de talie comparabilă (Polonia, Italia, Olanda, Cehia) nu prezintă o concentrare de această magnitudine.

2. Indicii consistente de restrângere nejustificată a competiției — 9 din 15 contracte sunt atribuite prin negociere fără publicare prealabilă (NFPP). Pentru cel puțin trei programe majore (MLI, SAI, pachetul naval), Cererea de Informații (RFI) ar fi fost transmisă unui număr restrâns de operatori economici sau doar unui singur operator economic, în condițiile în care alternative tehnico-industriale mature sunt notorii pe piața europeană.

3. Aparență de predeterminare procedurală — declarații publice ale CEO Rheimetall, declarații publice ale titularului de portofoliu și investigații de presă specializată sugerează un rezultat anticipat anterior finalizării formale a procedurilor de selecție.

4. Inflație de preț nejustificată documentar — creșteri între +10,9% și +47,4% pe parcursul a trei luni (ianuarie–aprilie 2026), recunoscute parțial public de titularul de portofoliu.

5. Reducere a scopului operațional MLI — de la 298 unități (necesar CSAT) la 232 unități (78% din necesar), cu pierdere estimată de 650–775 milioane EUR în costul de finanțare al diferenței.

6. Localizare industrială cu cifre divergente, neauditată — patru valori medii diferite (40% / 50%/ 60% / 60% MLI) comunicate de același titular de portofoliu în zece zile, fără defalcare pe coduri NACE/CPV per contract.

7. Schema Mangalia — amestec între obiectivul militar de capabilitate navală și obiectivul economic de restructurare industrială (datorie istorică ≈760 mil. EUR vs. valoare contract OPV 836 mil. EUR), cu joint-venture în care statul român este acționar minoritar.

8. Programul SAI — transferat ca autoritate contractantă de la MApN la MAI, deși cerința operațională originară este a MApN. MApN inițiase și pusese programul în transparență publică. MAI și structurile de ordine publică (Jandarmerie, Poliție, SRI, SPP) au cerințe operaționale infinit mai mici pentru acest tip de armament. Transferul ridică, suplimentar, problema eligibilității SAFE pentru un program direcționat către alte structuri decât MApN.

Programul SAFE trebuie să fie finalizat până în 2030, a subliniat Mihai Jurca, șef al Cancelariei Prim-Ministrului, marți, la Comisiile reunite de apărare, care au dat raport favorabil pe 15 proiecte. Foto Gov.ro

CINE DECIDE. Vulnerabilități

Componența Grupului de lucru interinstituțional pentru SAFE.  Numai consilieri, nu militari de carieră

Grupul de lucru interinstituțional pentru accesarea și implementarea instrumentului de finanțare SAFE a fost constituit prin Decizia Prim-Ministrului din 21 noiembrie 2025. Componența nominală a membrilor permanenți, astfel cum a fost comunicată oficial, este următoarea:

Cancelaria Prim-Ministrului

 

Mihai Jurca — șeful Cancelariei Prim-Ministrului — președinte al Grupului de lucru

 

Mihnea-Claudiu Drumea — secretar de stat în cadrul Cancelariei Prim-Ministrului

 

Andrei-Răzvan Lupu — consilier de stat în cadrul Cancelariei Prim-Ministrului

 

Administrația Prezidențială

 

Radu Burnete — consilier prezidențial (politici economice).

 

Ministerul Apărării Naționale

 

Liviu-Ionuț Moșteanu — viceprim-ministru, ministrul apărării naționale, înlocuit cu Radu Miruță

 

Cornel-Ion Pleșa — șeful Direcției Generale pentru Armamente din cadrul Ministerului Apărării Naționale

 

Ministerul Afacerilor Interne

 

Cătălin-Marian Predoiu — viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne

 

Raed Arafat — secretar de stat

 

Marius-Haientz Patriche — director adjunct, Direcția Generală de Protecție Internă

 

Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului

 

Radu-Dinel Miruță — ministrul economiei, digitalizării, antreprenoriatului și turismului, înlocuit între timp cu Irineu Darău

 

Remus Cotuț — consilier al ministrului

 

Ministerul Afacerilor Externe

 

Oana-Silvia Țoiu — ministrul afacerilor externe.

 

Ministerul Finanțelor

 

Alexandru Nazare — ministrul finanțelor.

 

Serviciul Român de Informații

 

Răzvan Ionescu — director interimar al Serviciului Român de Informații.

 

Disfuncții de reprezentare și implicații instituționale

 

Examinarea componenței de mai sus, în cheie strict instituțională, evidențiază patru disfuncții ale arhitecturii decizionale, care nu privesc persoanele desemnate, ci structura mandatului colectiv:

Plasarea Cancelariei Primului-Ministru ca autoritate de coordonare pentru un program de înzestrare militară de 8,33 mld. EUR — peste autoritatea constituțională a MApN —constituie o dislocare instituțională contrară principiului competenței specializate consacrate de OUG 114/2011 și art. 102 alin. (3) din Constituție. CSAT, ca for constituțional de coordonare a securității naționale, este, de regulă, organul firesc de avizare strategică.

Lipsa consilierului prezidențial pentru securitate națională — în locul căruia a fost desemnat consilierul prezidențial pe politici economice — este o anomalie de reprezentare pentru un program care, prin natura sa, este în primul rând un program de capabilități militare, și abia secundar un program economic.

Șeful Statului Major al Apărării, general Gheorghiță Vlad

Absența Șefului Statului Major al Apărării și a comandanților categoriilor de forțe — utilizatorii finali ai echipamentelor — din componența Grupului ridică problema legăturii dintre cerințele operaționale (Statement of Operational Requirements) și deciziile de selecție a furnizorilor. Cerințele militare ar trebui să preceadă decizia industrială, nu invers.

Absența reprezentanților direcți ai industriei naționale de apărare (Romarm, ROMAERO, Avioane Craiova, Șantierul Naval Mangalia 2 Mai, ICTCM) și a directorului ARCTIS — autoritatea statului român pentru cooperare tehnologică — este o anomalie pentru un program în care „localizarea industrială” este declarată ca obiectiv major.

Vulnerabilități identificate

Cele douăsprezece vulnerabilități sunt prezentate în ordinea severității și a forței probatorii, cu indicarea, pentru fiecare, a: (a) temeiului de fapt — datele verificabile la data colaționării; (b) temeiului de drept invocat; (c) riscului asociat; (d) solicitării documentare concrete care permite forului parlamentar competent să verifice ipoteza prin documente, nu prin acuzație. Q Magazine prezintă, pe scurt, parte din acestea, formatul lor in extenso fiind deja în posesia celor care decid în privința programelor incluse în SAFE.

RFI (Cererea de informații) restrâns · lipsa analizei comparative documentate

Severitate: CRITICĂ

OUG 62/2025 stabilește că, atunci când autoritatea contractantă identifică unul sau mai mulți furnizori potențiali, transmite cereri de informații (RFI) acoperind cerințele operaționale, cooperarea, termenele de livrare și estimările de preț. Atunci când sunt identificați mai mulți furnizori care îndeplinesc cerințele, Grupul de Lucru întocmește clasament descrescător ponderat 40% pe termen de livrare și 60% pe preț (art. 6 alin. (1)).

Pentru cel puțin trei programe majore — MLI, SAI și pachetul naval — există indicii consistente, susținute de investigații de presă specializată (Defence Industry Europe, 16 aprilie 2026), că Cererea de Informații a fost transmisă unui număr restrâns de operatori, în condițiile existenței unor alternative tehnico-industriale mature: Hanwha Aerospace (Redback), BAE Systems Hägglunds (CV90), GDELS (ASCOD 2), Hyundai Rotem (K21) pentru MLI; Beretta, FN Herstal, CZ Group, Heckler & Koch pentru SAI; Damen Naval, Fincantieri, Naval Group pentru pachetul naval.

Risc asociat. Risc de suspendare a finanțării SAFE de către Comisia Europeană (art. 16 din Regulamentul SAFE — clauza de monitorizare a respectării principiilor concurențiale); Risc de anulare a acordurilor-cadru prin contestații CNSC sau în contencios administrativ; Risc de plângere formală la DG DEFIS / DG GROW din partea producătorilor excluși — anticipată, conform indiciilor colaționate, din partea producătorului Beretta.

Pe ce documente s-a fundamentat identificarea furnizorilor potențiali pentru fiecare program, în condițiile existenței unor alternative tehnice mature pe piața europeană?

Care este analiza comparativă tehnico-economică care justifică, per fiecare program, transmiterea selectivă a Cererii de Informații?

Caz pilot — programul MLI Lynx KF41

Severitate: CRITICĂ — operațională, financiară și juridică

Programul MLI — valoare 2.598,4 milioane EUR pentru 232 unități Lynx KF41 — este, prin valoare individuală, cel mai mare contract al pachetului. Trei elemente factuale converg într-un caz pilot care reprezintă, prin structura sa, întreaga procedură SAFE-MApN:

Necesar operațional original (CSAT): 298 unități. Volum SAFE: 232 unități (78%). Diferența de 66 unități urmează a fi achiziționată „prin contracte subsecvente, cel mai probabil din bugetul național”, valoare estimată 738,6 mil. EUR. Costul de finanțare suplimentar prin pierderea condițiilor SAFE (3% / 45 ani / 10 ani grație vs. ≈6,5% piață) este estimat la 650–775 milioane EUR pe orizontul ciclului de viață.

Preț unitar estimat ianuarie 2026: ≈10,1 mil. EUR/unitate. Preț unitar prezentat aprilie 2026: 11,2 mil. EUR/unitate. Creștere: +10,9% într-un interval de trei luni, fără șoc valutar sau de piață documentat. Recunoaștere parțială publică: declarația titularului de portofoliu la Economist Romania Government Roundtable (1–2 aprilie 2026) privind „creșteri de aproximativ 30% în plus” solicitate de unii furnizori.

Producția platformei Lynx KF41 este consolidată la uzina Rheinmetall din Zalaegerszeg (Ungaria), investiție realizată în 2022–2024 pentru deservirea armatei maghiare. Capacitatea „Mediaș” (Rheinmetall Automecanica SRL) este filială preluată în 2024 prin tranzacție de capital, nu o investiție industrială nouă semnificativă.

Caz separat — programul SAI și transferul anormal la MAI

Severitate: CRITICĂ — eligibilitate SAFE, control parlamentar

Temei de fapt — anomalie procedurală fundamentală. Programul Sistem Armament Individual (SAI) prezintă o anomalie procedurală fundamentală care merită tratament separat. Cronologia faptică este următoarea:

Programul SAI a fost INIȚIAT de Ministerul Apărării Naționale, în baza cerinței operaționale a Forțelor Armate (înlocuirea armamentului individual al unităților militare), și a fost PUS ÎN TRANSPARENȚĂ PUBLICĂ de același minister.

Ulterior, programul a fost TRANSFERAT ca autoritate contractantă de la MApN la MAI — în pofida faptului că cerința operațională originară este a MApN (utilizatorul final efectiv), iar Ministerul Afacerilor Interne nu utilizează acest tip de armament în volume comparabile.

Analiza necesarului real al MAI: structurile sub coordonarea MAI (Jandarmeria, Poliția, Trupele Speciale) utilizează predominant armament din categorii distincte (pistoale, puști de asalt în volume reduse, echipament tactic specializat). Necesarul cantitativ pentru armament de asalt în MAI/SRI/SPP este, conform datelor publice de înzestrare, infinit mai mic decât în MApN, care operează unități militare la nivel de divizii.

De ce un program inițiat de MApN, pus în transparență publică de MApN, pentru un necesar operațional al MApN, a fost transferat la o autoritate contractantă (MAI) care nu este utilizatorul final și care nu are nevoie operațională comparabilă? Ce justificare instituțională, tehnică sau juridică susține acest transfer?

Probleme suplimentare ridicate de transferul la MAI:

Eligibilitate SAFE incertă. Regulamentul SAFE acoperă achiziții „de apărare”. Transferul către MAI ridică întrebarea fundamentală: armele individuale destinate Jandarmeriei, Poliției și altor structuri MAI sunt eligibile pentru finanțare SAFE? În lipsa unei interpretări formale a Comisiei Europene, eligibilitatea este incertă și poate fi contestată de orice producător exclus sau ex officio de Comisie.

Cadru procedural ambiguu. OUG 62/2025 reglementează explicit achizițiile MApN. Pentru MAI, cadrul procedural se aplică prin trimitere, ceea ce creează zonă gri: care articole se aplică direct, care prin analogie? Care sunt obligațiile MAI privind RFI extins, clasamentul ponderat, transparența?

Origine non-UE a furnizorului favorit (SIG Sauer). SIG Sauer este o companie cu sediul și controlul în Statele Unite, prin filiala europeană SIG Sauer GmbH (DE). Conform art. 16 din Regulamentul SAFE și analizelor juridice publice (Filip & Company, aprilie 2026), operatorii controlați din țări terțe pot participa numai în condiții stricte: structura de control, localizarea infrastructurii, originea componentelor, screening FDI, garanții verificate.

În cazul SIG Sauer, structura controlului american și predominanța lanțului de aprovizionare american pot depăși pragul de 35% pentru componente non-UE.

Vizita CEO-ului Ron Cohen (SIG Sauer) la Cugir în 14–16 aprilie 2026, anterior procedurii formale de selecție, sugerează un nivel avansat de negocieri în absența unor RFI extinse către alți producători europeni calificați (Beretta, FN Herstal, CZ Group, Heckler & Koch).

Conform tipologiei OECD privind „tender rigging”, o astfel de cronologie constituie indicator clasic de aparență de pre-arrangement procedural — fără ca acest lucru să echivaleze automat cu o ilegalitate, în lipsa probelor documentare.

Cerere formală publică Beretta (anticipată) — semnal preliminar prin canale instituționale italiene privind intenția producătorului de a solicita formal autorităților române un proces transparent, competitiv și riguros tehnic.

Valoarea programului — necesar de clarificare. În documentele preliminare apare valoarea de 816,57 mil. EUR. Comunicările publice ulterioare ale titularului de portofoliu indică „aproximativ 400 și ceva de milioane mutate de la MApN la MAI”. Discrepanța de aproape 400 mil. EUR între cele două valori vehiculate trebuie clarificată oficial.

Concentrarea Rheinmetall (68,3%) — risc strategic structural

Severitate: CRITICĂ — strategică

Din 15 contracte, 7 contracte (46,7%) reprezentând 5.690 mil. EUR (68,3% din valoarea totală) sunt direcționate către un singur grup industrial: Rheinmetall AG. Comparația cu alți beneficiari SAFE evidențiază caracterul atipic al acestei concentrări:

Stat membruValoare SAFEFurnizor dominantCota (%)

Polonia≈43 mld. EURHyundai/Hanwha/Lockheed/Rheinmetall (mix)max. 25–30%

Italian.d.Leonardo/Iveco/Rheinmetall (mix)max. 35%

Spanian.d.Indra/Navantia/Airbus (mix)max. 30%

Ungarian.d.Rheinmetall (dominant)≈70%

ROMÂNIA (propus)8,33 mld. EURRheinmetall + filiale68,3%

Concentrarea contractuală de 68,3% pe un singur grup industrial nu constituie, prin ea însăși, dovada unei ilegalități. Devine însă un risc strategic major care impune o analiză formală de dependență, securitate a aprovizionării și reziliență operațională. În termeni doctrinari NATO, depășirea pragului de 40% concentrare pe un singur furnizor pentru un portofoliu de înzestrare necesită justificare documentată și aprobare formală la nivel CSAT.

Riscuri concrete

Lanț logistic unic — piese de schimb, mentenanță, modernizare controlate de un singur furnizor pe 30+ ani;

Risc de șantaj contractual — furnizorul poate impune condiții abuzive în ciclul de mentenanță (cazuri F-35, Eurofighter);

Vulnerabilitate la sancțiuni internaționale — orice eveniment care afectează Rheinmetall (cyber-atac, sancțiuni UE/SUA, decizie politică Berlin) blochează 68% din capacitatea de modernizare;

Replicare a modelului ungar — singurul stat NATO cu concentrare comparabilă pe Rheinmetall este Ungaria, considerată în doctrina recentă a serviciilor de informații aliate ca vector de risc geopolitic prin proximitate Orbán-Putin.

Inflația de preț nejustificată documentar

Severitate: CRITICĂ

Comparația dintre estimările aprobate de Guvern în ianuarie 2026 și valorile prezentate Parlamentului în aprilie 2026 indică creșteri de preț nejustificate documentar:

ProgramEstim. ian. 2026Apr. 2026Δ abs.Δ %

OPV (2 nave)700 mil. EUR836 mil. EUR+136+19,4%

Vedete scafandri57 mil. EUR84 mil. EUR+27+47,4%

MLI Lynx (per unitate)≈10,1 mil. EUR/u.11,2 mil. EUR/u.+1,1+10,9%

Skynex (7 sisteme)≈350 mil. EUR (ref.)476 mil. EUR+126+36%

Reducerea scopului programului MLI cu 22%

Severitate: ÎNALTĂ — operațională și financiară

Programul MLI, aprobat inițial de CSAT pentru 298 unități (necesar operațional cuantificat de Statul Major), a fost redus la 232 unități prin SAFE (78% din necesar). Diferența de 66 unități urmează a fi achiziționată „prin contracte subsecvente, cel mai probabil din bugetul național”, în valoare estimată de 738,6 mil. EUR.

Implicații financiare

Capital de finanțat (66 unități)738,6 mil. EUR

Diferențial dobândă (piață vs. SAFE)≈3,5 puncte procentuale

Orizont mediu de finanțare≈25–30 ani

Cost suplimentar net estimat≈ 650–775 mil. EUR

Riscul operațional este cel puțin la fel de important: dacă bugetul național nu va aloca, în orizontul 2031–2034, sumele necesare pentru cele 66 unități, Armata Română va opera o forță de luptă incompletă cu 22%, cu un lanț logistic dimensionat pentru un parc de 232 unități, dar cu unități organice ce necesitau 298 — generând disfuncții sistemice de mentenanță, training și interoperabilitate.

Localizarea industrială — cifre contradictorii și nesusținute

Severitate: CRITICĂ — interes esențial național

Pe parcursul intervalului premergător datei prezentei note, titularul de portofoliu Apărare a oferit public mai multe valori divergente pentru gradul mediu de localizare a producției în România. Suplimentar, indiciile colaționate sugerează că, la prezentarea programată pentru 28 aprilie 2026, sunt vehiculate alte valori divergente:

19 aprilie 2026 (Cluj, conferință industrie de apărare): „60% medie producție locală” — declarație publică verificată;

28 aprilie 2026 (anticipat — pentru ședința parlamentară): „pondere medie 50% producție locală”;

28 aprilie 2026 (anticipat — conferința de presă post-ședință): „40% pondere medie producție locală pentru cele 16 programe”;

28 aprilie 2026 (anticipat — interviu mediatic post-ședință): „60% localizare pentru MLI, restul e diferența de tehnologie din turelă care nu poate fi produsă în Ro”.

Inconsistența anticipată — un ordin de mărime de 50% între declarațiile colaționate, toate atribuite aceluiași titular de portofoliu, în același interval de timp și cu privire la același program— constituie, în sine, indicator că procentele nu sunt cuantificate documentar, ci sunt valori comunicate situațional.

Vulnerabilitate adâncă — agregarea localizării. Conform art. 6 alin. (3) din OUG 62/2025, modificat prin OUG 21/2026, obligațiile de localizare pot fi agregate la nivel de portofoliu, iar nu impuse per contract individual. Această modificare normativă are o singură consecință practică:

Mecanismul de eludare prin agregare

Un furnizor poate compensa un nivel scăzut de localizare la un program major (ex. MLI: 30%) prin depășirea țintelor la un program minor (ex. mentenanță Mangalia: 90%), atingând media declarată de „50%”, dar concentrând producția reală pe componente nestrategice. Această practică, deși conformă cu cadrul derogatoriu OUG 62/2025, este incompatibilă cu spiritul Regulamentului SAFE de consolidare a EDTIB și cu interesul național de dezvoltare a capabilităților industriale strategice.

În absența unor răspunsuri documentate la următoarele patru întrebări, orice cifră de localizare comunicată public este indemonstrabilă și inopozabilă:

Care este lista exhaustivă a sub-furnizorilor români per fiecare contract Rheinmetall?

Care este Indicele de Conținut Local (LCI), calculat după formula standardizată EU EDA, per contract și per fază a programului?

Care este valoarea adăugată brută (VAB) generată în România per euro de contract — ca raport documentat?

Care este structura proprietății capitalului societății producătoare locale (Rheinmetall Automecanica), în condițiile în care 72,5% este deținut de Rheinmetall Landsysteme GmbH (Germania)?

Schema Mangalia — bail-out indirect prin SAFE

Severitate: ÎNALTĂ — financiară și suverană

Conform indiciilor colaționate privind comunicarea publică anticipată pentru 28 aprilie 2026, schema pachetului naval prevede:

4 nave (2 OPV + 2 vedete) construite la Șantierul Naval Mangalia 2 Mai, valoare cumulată ≈1.000 mil. EUR;

Datoria istorică a șantierului: ≈760 mil. EUR;

Cost de „operaționalizare” a șantierului pentru construcția navelor: ≈200 mil. EUR (20% din valoarea pachetului);

Joint venture între statul român și Rheinmetall, cu statul român MINORITAR;

Rheinmetall preia administrarea operațională a șantierului.

Componenta Mangalia trebuie separată analitic între obiectivul militar de capabilitate navală (achiziția de OPV-uri și vedete necesare Forțelor Navale Române) și obiectivul economic de restructurare industrială (acoperirea datoriei istorice a șantierului prin contractul de construcție).

Această separare este necesară pentru a evita finanțarea indirectă, prin împrumut SAFE pe 45 de ani, a unor obligații istorice fără legătură directă cu necesarul operațional al Forțelor Navale.

Suprapunerea aproape exactă (760 mil. datorie ≈ 836 mil. valoare contract OPV) ridică întrebarea structurală: a fost pachetul naval dimensionat pentru a acoperi datoria, sau pentru a satisface o cerință operațională cuantificată independent de Forțele Navale? Răspunsul la această întrebare este crucial pentru determinarea naturii financiare a operațiunii — achiziție militară sau bail-out indirect mascat.

Riscuri suplimentare. Joint venture cu participație MINORITARĂ a statului român la un șantier strategic plasat la 60 km de portul militar Constanța — pierdere potențială de control suveran asupra unei capabilități critice de proiecție navală în Marea Neagră;

Rheinmetall — companie germană — preia administrarea operațională a unei infrastructuri critice naționale (șantier capabil să construiască nave militare);

Posibilă incidență a art. 107 TFUE (interzicerea ajutoarelor de stat ne-notificate), în ipoteza în care schema este calificată juridic ca ajutor pentru o întreprindere în dificultate.

Absența anticipată a validării militare publice

Severitate: ÎNALTĂ — instituțională

Experții au anticipat că la ședința parlamentară din 28 aprilie 2026 și la conferința de presă ulterioară a MApN, indiciile colaționate sugerau că singurul reprezentant al MApN, în afara titularului de portofoliu, prezent va fi Cornel-Ion Pleșa, șeful Direcției Generale pentru Armamente — funcționar tehnic-administrativ și membru al Grupului de lucru SAFE. Indiciile mai sugerează că vor lipsi: Șeful Statului Major al Apărării; Comandanții Forțelor Terestre, Aeriene și Navale; Comandantul Comandamentului Logistic Întrunit; reprezentanți ai utilizatorilor finali ai echipamentelor. Și așa a fost.

Potrivit avertizorilor, absența anticipată a comandanților de armă de la prezentarea unui program care va defini capabilitățile lor pentru trei decenii admite trei interpretări — toate deopotrivă îngrijorătoare:

Comandanții nu vor fi invitați — caz în care se confirmă că procedura este politică, nu militar-operațională, iar utilizatorii finali sunt informați despre echipamentele lor după ce decizia este luată;

Comandanții vor refuza să fie prezenți — caz în care există o disonanță tehnico-operativă între MApN-decident politic și utilizatorul final, ceea ce constituie un semnal de alarmă strategic;

Comandanții vor fi prezenți, dar discret — caz în care comunicarea publică este deliberat structurată pentru a minimiza vizibilitatea avizelor militar-operative.

Indiferent care dintre cele trei explicații este corectă, legitimitatea funcțională a procedurii este afectată. Forul parlamentar competent are dreptul și datoria să solicite, în temeiul art. 111 din Constituție, audieri publice ale Statului Major al Apărării și ale comandanților de categorii de forțe.

Inversare a logicii „interes esențial de securitate”

Severitate: CRITICĂ — juridică

Procedura de negociere fără publicare prealabilă, conform art. 4 alin. (2) din OUG 62/2025, este invocată generic pentru întregul pachet, fără justificare individualizată per achiziție. Această practică contravine jurisprudenței constante a CJUE.

Pentru fiecare dintre cele 9 contracte atribuite prin negociere directă, autoritățile române ar trebui să prezinte:

Studiu comparativ documentat — care arată că nu există alternativă tehnică echivalentă;

Justificare individualizată — de ce procedura competitivă cu negociere (procedura standard SAFE conform art. 6 din OUG 62/2025) nu putea fi aplicată;

Test de proporționalitate — că măsura derogatorie este proporțională cu obiectivul de securitate urmărit;

Analiză temporală — că termenul-limită de 30 mai 2026 nu putea fi respectat printr-o procedură mai puțin restrictivă, lansată cu suficient timp în avans.

În niciunul dintre cele 9 contracte aceste justificări nu au fost prezentate public Comisiilor de Apărare. Sarcina probei revine autorităților contractante — nu opozanților procedurii. În absența probei, derogarea este, de drept, ineficace.

OUG 21/2026 — modificarea OUG asupra OUG aprobate prin lege

Severitate: ÎNALTĂ — constituțională

OUG 62/2025 — actul normativ-cadru pentru SAFE — a fost: adoptată la 20 noiembrie 2025 (M.Of. 1086); aprobată cu modificări prin Legea 4/2026 (M.Of. 10/09.01.2026); modificată din nou prin OUG 21/2026 (M.Of. 248/30.03.2026). Această secvență — Lege de aprobare urmată de OUG de modificare la doar 80 de zile — pune problema respectării prerogativei legislative a Parlamentului, așa cum este consacrată de art. 73 alin. (1) din Constituție.

Conform jurisprudenței CCR (Decizia 1.221/2008, Decizia 1.418/2009, Decizia 718/2017), Guvernul nu poate utiliza OUG pentru:

Reglementarea unor aspecte care, prin natură, sunt rezervate Legii (drepturi fundamentale, regimul juridic al instituțiilor fundamentale, sistem electoral);

Modificarea unei OUG aprobate prin lege, atunci când Parlamentul tocmai a stabilit un regim juridic prin Legea de aprobare;

Eludarea dezbaterii parlamentare în chestiuni de politică publică majoră.

OUG 21/2026 — care a modificat parametri esențiali ai procedurii SAFE (extinderea posibilităților de modificare a contractelor în derulare, completarea cadrului procedural pentru semnare până la 30 mai) — poate fi atacată la CCR pe motiv că aduce atingere regimului achizițiilor publice — chestiune de politică publică majoră — și a fost adoptată într-o materie deja reglementată definitiv prin Legea 4/2026.

Excluderea ARCTIS și a mecanismului OUG 124/2023

Severitate: ÎNALTĂ — pierdere de pârghii naționale

Conform OUG 62/2025, achizițiile SAFE-MApN sunt EXCEPTATE de la mecanismul de cooperare tehnologică și industrială prevăzut de OUG 124/2023. Această excepție, deși aparent tehnică, are trei consecințe majore:

ARCTIS — Autoritatea pentru Cooperare Tehnologică și Industrială — nu mai are competență asupra a 8,33 mld. EUR de achiziții. Instituția specializată a statului român pentru protejarea intereselor industriale este, în fapt, marginalizată;

Garanțiile bancare obligatorii (3–5% din valoarea contractului), care funcționau ca pârghie de presiune asupra furnizorilor în caz de neîndeplinire, NU SE MAI APLICĂ;

Multiplicatorii standardizați de offset (×5 pentru transfer tehnologic, ×2 pentru subcontract — așa cum sunt prevăzuți în OUG 124/2023) NU SE MAI APLICĂ. În locul lor, fiecare contract are obligații negociate ad-hoc, fără standardizare.

Aplicând regimul standard OUG 124/2023 la pachetul SAFE-MApN de 8,33 mld. EUR (cu obligație de offset de 80%): obligație de offset estimată: 6,66 mld. EUR (compensare industrială pentru economia română); aplicând multiplicatorul ×5 pentru transfer tehnologic: 1,33 mld. EUR de transfer tehnologic real ar fi necesari; în regimul SAFE actual, prin agregarea ad-hoc, se estimează (conform declarațiilor inconsistente ale titularului de portofoliu) un transfer real de 0,4–0,8 mld. EUR;

pierderea netă pentru industria națională: 0,5–0,9 mld. EUR transfer tehnologic și industrial neîncasat.

Dezarmare unilaterală a statului român

ARCTIS — instituția specializată a statului român pentru protejarea intereselor industriale naționale în achizițiile de armament — nu mai are pârghii de control asupra unui pachet de 8,33 miliarde euro. Această excludere reprezintă, în terminologia industriei de apărare, o dezarmare unilaterală a statului român în fața furnizorilor externi.

Lista celor 15 programe mai jos publicată de Qmagazin și Documentul PDF-ORIGINAL-ANONIMIZAT AICI

Bekesi Csaba Lajos, de la PSD Bihor, este de fapt omul lui Cseke Attila în PSD Bihor

Domnule președinte PeSeDe, Sorin Grindeanu!

Domnule secretar general, Claudiu Manda!

Aveți un cal troian în PeSeDe și nu știam? Și nu mă refer la iapa troiană din R. Moldova Victora Stoiciu. 

Zic că dvs. știați, doar că ați vrut să mai faceți o concesie, încă una, udmr-ului. Și de ce nu, poate și lui Ilie Bolojan!

Ați numit în funcția de președinte al ANPC, cu rang de secretar de stat – post care revine PeSeDe – un cetățean român de etnie maghiară, Bekesi Csaba Lajos, de la PSD Bihor, de fapt omul lui Cseke Attila în PSD Bihor.

Acum, când toți prefecții și secretarii de stat PeSeDe își dau demisia din funcții, acest Bekesi, care este secretar de stat din partea PeSeDe, refuză să plece din scaun și spune că a vorbit cu Kelemen Hunor și cu Cseke Attila să rămână pe funcție, pentru că el este, de fapt, maghiar și ține de udmr. Ca şi în cazul neafişării drapelului României la sediile udmr, motivând că ei sunt ONG de curve, iar nu partid.

Cum credeți că se simt toți pesediștii care și-au dat demisia din funcții?

Am înțeles că suntem slugile usere-ului, dar și ale minorităților? Iar se supără Viktor Orban?

(Radu Cristescu)

Cică votăm

O fază "haioasă"

Acum ceva timp, înaintea alegerilor parlamentare, în Obor, îl găsesc pe un domn numit Pîslaru cu niște voluntari de la Cioloș, dorind să strângă semnături ca să candideze pentru Parlament. 

Domnul Pîslaru, parcă ieșit din discoteca din Bruxelles, ferchezuit și cu zâmbetul până la urechi, se milogea de oameni să-i dea câte o semnătură. A stat ce a stat, cred că mai bine de o oră, și s-a tot foit prin Obor să strângă semnăturile vieții. Eu tot dădeam de el. Vedeam că lumea îl respinge, îi reproșa diverse chestii de Cioloș și nu numai, oamenii nu dau ușor semnături pentru politicieni, nu sunt idioți. 

La un moment dat, așezată la coadă la mici, iar dau de Pîslaru. Se tot chinuia, se tot plimba pe acolo, se tot agăța de unul și de altul, oamenii îl respingeau, la un moment dat toată coada se uita la el și se amuza. Cum oamenii resping un politician progresist care este disperat să obțină voturi. Văzând că lumea mai mult se amuză decât să-l ia în serios și nu-i dă nicio semnătură, domnul Pîslaru a plecat cu coada între picioare din Obor cu tabelele goale. 

Evident, la alegerile parlamentare, pe domn Pîslaru nu l-a votat nimeni. N-a intrat în Parlament. 

Unde e domn Pîslaru acum? Din șomer lăsat de oameni, (fost vicepremier șutuit pentru corupție) acum este ministru peste investițiile României, peste proiectele europene, ministru interimar la Muncă și Protecție Socială și azi un fel de bodyguard al lui Mesia Bolo la ministerul Transporturilor. L-a pus Bolo în Guvern cu forcepsul. Nu a contat că nu l-a votat absolut nimeni. Așa înțelege Bolo democrația. 

Nici pe Bolo nu prea l-au votat. E pe 3 cu 14 %.

Deci, ce legătură au voturile oamenilor, baza democrației, cu ăștia? Absolut niciuna. Ei au hăcuit guvernarea țării și au ocupat niște scaune din Palatul Victoria pe persoană fizică. 

As simple as that.

Sorina Ruxandra

Un RO-Exit de bun simț

 Văd multe reacții legate de RO-EXIT, ceea ce e absolut normal. În condițiile în care ai o entitate care te-a sărăcit și care fură de la tine cu nesimțire, e normal să vrei să fugi cât mai departe. Însă pentru a fugi ai nevoie cap și de picioare. Iar România și le-a pierdut pe ambele. Mai jos vă voi detalia toată povestea, recomandându-vă să o citiți pe îndelete ca să știți exact unde ne aflăm și, mai ales, pentru a înțelege de ce atât adepții RO-EXIT, cât și PRO-IOROPIENII în realitate bat câmpii. E drept că aripa pro e populată masiv cu oi veritabile, dar trebuie înțeles că bătutul câmpului atât de unii cât și de ceilalți este în beneficiul ocupantului.

Înainte de a intra în problemă, v-aș spune că, fără UE, România ar fi putut avea un PIB de cel puțin patru ori mai mare decât cel actual și asta FĂRĂ ÎMPRUMUTURI. Dar, în realitate, ar fi ajuns o cocină de țară, mâncată de corupția măruntă(voi reveni pe finalul articolului la ceea ce am afirmat). Cu UE, România a cunoscut o creștere a PIB-ului, împrumutându-se peste jumătate, iar în ultima perioadă dinamica ne arată împrumuturi care nu se finalizează în creștere economică superioară dimensiunii împrumutului, astfel încât suntem ghidați precum șobolanul din labirint spre colaps controlat, adică scenariul grecesc pe care vi l-am prezentat ieri. Cu alte cuvinte, cam același deznodământ, dar controlat pentru ca românului să nu-i mai aparțină nimic.

Și-acum detaliile. De ce nu se poate RO-EXIT? Din două motive, cele pa care vi le-am expus. În primul nu avem cap. Toți cei care ajung în funcții politice sunt selectați dintre cei care chiar cred că UE este cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla. Era la un moment dat un tembel care susținea că „gazele din Marea Neagră trebuie să ajute la independența energetică a UE”. Ăștia-s politicienii pe care-i alegeți.  De ce vă mirați că ajungem la jaf pe față?  Cel de-al doilea motiv ține de modul în care acești politicieni ne-au legat de UE: 75%(poate chiar mai mult) din comerțul exterior al României se desfășoară cu UE. Iar aici e stop joc deoarece România e total dependentă de UE! E ca și cum Caracalul și-ar cere independența față de România. OK, o primește, dar în câteva ore revine rugându-se să fie reprimit. De aceea spun că cea mai toxică și nefericită consecință a politicienilor habarniști care au populat zona puterii din România a fost faptul că țării i s-au amputat picioarele. Suntem doar niște frunze în bătaia vântului.

Partea a doua: de ce pro-ioropienii sunt în realitate niște cretini? Simplu: pentru că sunt incapabili să gândească. A crede că e bine să te topești cu totul într-o entitate falsă și care oricând poate fi desființată de alte interese, e semn de prostie majoră. Un pro-european deștept(individ care nu prea există în România) este cel care afirmă apartenența noastră la UE prin prisma interesului național. Adică: poți să-ți vinzi produsele fără restricții pe o piață de aproape jumătate de miliard de oameni, ai acces imediat la tehnologii fără a fi considerat „un intrus” s.a.m.d. Care-i pasul 2 pentru un asemenea om ajuns la butoane? Acela de a profita la maxim de framework-ul european în favoarea românilor. Ceea ce se face însă la noi e jaf pe față. România se împrumută cu cea mai mare sumă în programul SAFE pentru beneficiul Franței, Germaniei și Ucrainei. Se dădeau de ceasul morții toarte nulitățile de la PNL&USR că din cauza PSD riscăm să nu mai luăm „banii de la SAFE și PNRR”. Dacă într-adevăr s-ar întâmpla asta, atunci ar fi benefic! Pentru că PNRR a venit la pachet cu legarea pietrelor de moară de grumazul nostru, iar SAFE ne crește gradul de îndatorare spre beneficiul altora, nouă rămânându-ne doar obligația de plată. 

Și acum, pentru că tot am chițibușari care-mi spun că „toți văd problema, dar nimeni nu arată care e soluția”, o să vă schițez câteva idei principale care, dacă ar fi puse în aplicare, ar contribui la o viață infinit mai bună pentru români și la o Românie care ar putea stea pe propriile-i picioare. Primul lucru care trebuie făcut este „reconstrucția capului”. În ce constă? Într-un plan de a face ordine în România.  

1. Curățarea Justiției de cozile de topor sorosiste, securiste, „partiduriste”. Nu cu abuzuri, ci natural, cunoscut fiind că din tagma care trebuie eliminată fac parte, în general, cei mai proști, cei mai catastrofali, care au evoluat în carieră nu prin cunoștințe, ci prin „shortcut”, prin aderarea la o ideologie sau la servicii sau alte organizații „discrete”. Curățarea justiției trebuie să se facă prin proceduri solide, transparente, valabile pentru toată lumea. E mai simplu decât pare.

2. Corectitudine antreprenorială. E pasul care ar trebui realizat în paralel cu primul și constă în tăierea aripilor corupției albe. Tai toată legislația care avantajează la modul jegos companiile multinaționale și le dai antreprenorilor români dreptul să concureze corect pe piață, fără șicanele de acum. De asemenea, reorientarea organelor statului către o abordare pro-business, nu contra, așa cum se face acum. Scopul ANAF este acela de a recupera banii de la bandiți, nu de la firmele normale și fără apărare care au greșit din neștiință. 

3. Diversificarea piețelor externe. Aici e cheia nu doar a independenței, ci și a creșterii economice a țării. România nu trebuie să depășească 20% dependență de UE. Asta înseamnă că  scopul fiecărei ambasade a României din străinătate trebuie să devină găsirea de oportunități de afaceri pentru România. Ambasada trebuie să „pompeze business către țară” , nu să mănânce inutil banii de la Buget. Iar românii orientați către o atitudine care le-ar aduce atât un scop mai înalt decât pomana pe care o tot așteaptă acum, dar și mai mulți bani și satisfacții.   

4. Transparență absolută. Fiecare bănuț al statului trebuie să fie accesibil oricui pentru auditare. Fără secrete și alte rahaturi care ascund o corupție endemică. 

5. Eficiența aparatului de stat. Aici e cea mai mare problemă deoarece se confundă teribil treburile. Sunt câțiva oameni care muncesc de nu-și văd capul, iar ei întrețin un păienjeniș imens de fufeturi de partid. Cum tai chestiunea asta? Prin indicatori transparenți de performanță și prin integrarea de algoritmi Proof-of-Work în activitatea de zi cu zi. În acest fel, cei care au cu adevărat treabă ar avea satisfacția muncii și venituri bune, în timp ce ceilalți s-ar auto-exclude. E simplu! Mult mai simplu decât v-ați fi imaginat. În acest fel, aparatul de stat ar ajunge unul dintre cele mai performante din ecosistemul autohton, fiind un exemplu pentru mediul economic.

Cei cinci pași enumerați ar împinge România precum un motor de rachetă. Nu-s măsuri bombastice, nu-s chestiuni care să țină prima pagină a ziarelor. Desigur, ar trebui să insist ceva mai mult asupra fiecărui element în parte pentru a se înțelege CUM trebuie acționat, ce pârghii se folosesc și ce anume toxicitate trebuie eliminată. Însă o asemenea dezvoltare sunt sigur că ar fi plictisitoare.  Ceea ce vreau să subliniez este că doar din reglaje legislative s-ar ajunge într-un timp scurt la profesionalizarea de care are nevoie întregul mediu românesc. 

A sosit momentul să mă întorc la paragraful doi al articolului, cel în care spuneam că România fără UE ar fi putut avea un buget de patru ori mai mare, dar cel mai probabil s-ar fi scufundat în banalitate și sărăcie. De ce? Pentru că trebuie să vă amintiți atmosfera anilor 90, cea cu „buticarii realizați” care-și făceau de cap, cu polițiștii corupți, cu politicienii hămesiți după șpăgi s.a.m.d. Ar fi fost România de atunci capabilă să pună la punct o astfel de strategie? Nu spun că da sau că nu, întreb doar. 

De altfel tocmai aici e problema. E capabilă România de azi să pună capăt corupției albe implementate de UE și să construiască o societate cu adevărat transparentă și competitivă? Iată întrebarea! Dacă răspunsul e afirmativ, România  și-ar recăpăta capul și ar simți cum îi cresc nu doar picioarele, ci și aripile. Aici e povestea care trebuie înțeleasă, acesta e planul de țară. 

Punând în aplicare ceea ce v-am povestit am putea genera nu doar prosperitate, ci o societate cu adevărat rezilientă, neaflată în bătaia vântului și pentru care chiar nu ar conta dacă e sau nu în UE. Pentru că ar fi pe propriile-i picioare, profitând atât de UE cât și de oportunitățile oferite de piață. 

Trageți puțin aer în piept și realizați că nu vorbesc baliverne, așa cum fac alții, ci chestiuni cât se poate de aplicabile, care în zece ani ar schimba fața României. Fără gesturi bombastice, fără scrâșnit din dinți, fără ură. Doar prin stabilirea unui framework de bun simț. 

https://trenduri.blogspot.com/2026/04/ro-exit.html?m=1

Trenduri economice

Dan Diaconu

"Când vi se spune că „Grecia stă impecabil” sau că „economia merge ca pe roate”, uitați-vă prin prisma cifrelor pe care vi le-am dat. Realitatea este că mafia europeană a sărăcit Grecia, jefuind-o. Așa cum ne jefuiește și pe noi, fără să ne dăm seama. De ce nu realizăm? Pentru că e o diferență de la cer la pământ între resursele bogate ale României și praful de pe tobă din Grecia.

De ce vă spun toate acestea? Pentru că toți orbanii, cîții, ciucii, ciolacii și bolojanii sunt cozile de topor ale UE, puse aici pentru a ne împinge pe aceeași traiectorie. Așa-zisa „eficientizare” a companiilor de stat prin vânzarea pentru „peticirea bugetului” este fix similară acțiunii făcute cu japca de mafioții internaționali în perioada de „restructurare” a economiei grecești: vânzarea activelor profitabile ale statului și rămânerea întregii poveri fiscale pe umerii cetățenilor și a micilor afaceri. Asta se pregătește și pentru România. Să nu ziceți că nu v-am spus! Fiți în continuare pro-ioropieni, că merită!

Declarație politică a senatorului Chertif

Titlul declarației politice: „Așa-zisa lege Vexler – dublu standard istoric, cenzură mascată și sfidare a memoriei reale a Holocaustului în scopul controlării prezentului și viitorului națiunii române și a statului român”.

”Domnule președinte al Senatului, doamnelor și domnilor senatori,

Trăim timpuri orwelliene. Ne amintim cu toții cunoscutul motto al Partidului Interior din romanul „1984” al lui George Orwell: Cine controlează trecutul controlează viitorul. Cine controlează prezentul controlează trecutul. Astăzi, România nu este pusă la încercare doar de dificultăți economice sau de tensiuni externe. România este pusă la încercare de o formă nouă de presiune ideologică, exercitată prin lege. O lege care nu apără memoria, ci o selectează. Care nu condamnă totalitarismele, ci le ierarhizează convenabil. Care nu apără democrația, ci o disciplinează prin frică.

Așa-numita lege Vexler, adoptată inclusiv cu voturile reprezentanților UDMR în Senat, iar în Camera Deputaților aprobată cu voturile UDMR și al reprezentantului Forumului Democrat al Germanilor din România, este prezentată opiniei publice drept un instrument de combatere a extremismului și antisemitismului. În realitate, ea este o lege formulată vag, elastic și periculos, care deschide calea interpretărilor arbitrare și cenzurii ideologice. Mai grav, această lege operează cu un dublu standard istoric inacceptabil, care proiectează selectiv trecutul asupra prezentului și viitorului poporului român.

Ca senator de Maramureș, observ că așa-numita lege Vexler vorbește obsesiv despre anumite capitole ale istoriei, dar, omițând deliberat condamnarea expresă a hortysmului, omite cu desăvârșire unul dintre cele mai grave episoade ale Holocaustului de pe teritoriul actual al României: Holocaustul desfășurat în Transilvania de Nord sub administrația Ungariei horthyste, între 1940 și 1944.

Este un fapt istoric incontestabil că, în Transilvania de Nord aflată sub ocupație ungară horthystă, peste 160.000 de evrei au fost deportați în lagărele de exterminare naziste, majoritatea fiind uciși. Datele istorice arată că aproximativ 166.000 de evrei din această regiune au fost trimiși spre exterminare, dintre care circa 15.000 încă din anul 1941.

În dimineața zilei de 3 mai 1944, la ora 5, a început operațiunea de concentrare a evreilor din zona a II-a în ghetouri. Evreii din Maramureș, Satu Mare și Baia Mare au fost adunați în 11 ghetouri, iar cei din Cluj, Bistrița și Oradea au fost izolați prin Decretul nr. 6163/1944 emis de autoritățile maghiare. La 10 mai 1944, întreaga populație evreiască din regiune era deja concentrată, pregătită pentru deportare.

Aceste fapte nu sunt opinii. Sunt documente. Sunt cifre. Sunt adevăr istoric dureros.

Și totuși, așa-zisa lege Vexler nu face nicio referire clară și fermă la responsabilitatea regimului horthyst, nu condamnă explicit crimele acestuia și nu problematizează faptul că, astăzi, în județe ale României care au fost ocupate în 1940 de Ungaria horthystă, există zeci de busturi și monumente ridicate unor personaje cunoscute pentru antisemitismul și colaborarea lor cu acel regim. După cum așa-zisa lege Vexler nu face nicio referire la organizația nazisto-hitleristă și antisemită Grupul Etnic German din România (Deutsche Volksgruppe in Rumänien), – al cărei succesor juridic oficial de astăzi este Forumul Democrat al Germanilor din România –, organizație desființată de către Regele Mihai I al României prin Decretul-Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, act juridic pentru punerea în aplicare a Convenției de armistițiu între Guvernul României și Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii. Degeaba ne așteptăm ca ca așa-zisa lege Vexler să se refere expres la crimele reale ale hortysmului și nazismului și hitlerismului german din teritoriile României ocupate ca urmare a Dictatului de la Viena, când domnul Vexler însuși se află astăzi la guvernare împreună cu reprezentanții Forumului Democratic al Germanilor din România și cu cei ai Uniunii Democrate Maghiare din România.

Aceasta este marea ipocrizie a așa-zisei legi Vexler: invocă memoria Holocaustului, dar o fragmentează. O folosește selectiv, ca instrument politic, nu ca exercițiu de adevăr și responsabilitate istorică.

Mai mult, în numele acestei legi s-a ajuns la gesturi de o gravitate simbolică extremă, când, chiar în Parlamentul României, au fost batjocorite nume fundamentale ale culturii române. Cultura națională a fost tratată ca suspectă, iar memoria românească – ca un pericol.

Nu vorbim aici despre negarea Holocaustului. Dimpotrivă. Vorbim despre respectarea integrală a adevărului istoric, fără omisiuni convenabile și fără tabuuri politice. Vorbim despre refuzul de a accepta ca memoria victimelor să fie folosită ca armă împotriva libertății de exprimare și a identității naționale.

Când o lege condamnă selectiv, când ignoră crimele unui regim aliat al nazismului, când tace în fața simbolurilor horthyste încă prezente în spațiul public, dar devine extrem de vocală împotriva culturii române, atunci nu mai vorbim despre justiție istorică. Vorbim despre manipulare ideologică.

Ca senator al României din partea județului Maramureș, ca cetățean și ca apărător al libertăților fundamentale, mă opun ferm așa-zisei legi Vexler în forma sa actuală selectivă și, să recunoaștem, antiromânească. Cer o dezbatere reală, onestă și completă asupra memoriei istorice și resping orice tentativă de a transforma lupta legitimă împotriva antisemitismului într-un pretext pentru cenzură, intimidare și rescriere selectivă a trecutului, rescriere care țintește prezentul și viitorul statului român și al românilor.

Susțin și voi susține de o mie de ori că memoria victimelor Holocaustului nu trebuie instrumentalizată. Adevărul istoric nu trebuie fragmentat. Iar cultura română nu trebuie pusă la colț în propria țară.

România are nevoie de legi drepte, clare și echilibrate, nu de legi care divid, provoacă și alimentează inutil tensiuni în societatea noastră”.