Din infernul încleștărilor de la Valea Uzului din 13-14 octombrie 1916 (exact acum 110 ani), un raport trimis de comandantul unei companii din regimentul 65 ajunge la conducerea Diviziei 15 infanterie română: „Este imposibil de stat pe loc. Tunurile bat chiar în valea în care suntem. Am rămas cu 20 de oameni (dintr-o companie!), restul morți și răniți. Pădurea s-a aprins din două părți.
Ne înăbușe fumul. Este infern. Nu mai avem puterea de a rezista. Rog ordonați retragerea!”Divizia însă nu a ordonat retragerea, trupa a rămas pe loc, a luptat și a biruit, iar drumul austro-ungarilor către Moldova, prin trecătorile din munți, a rămas în continuare blocat de ostașii noștri. Astfel, acest mic sătuc pe nume Valea Uzului, care deținea practic cheia sistemului nostru defensiv din fața pasului Oituz, a intrat în istorie… Iar noi nu trebuie să uităm vreodată!
Fără victoria românească de la Valea Uzului în Primul Război Mondial, care a blocat intrarea inamicului austro-ungar în spatele aliniamentului românesc de la graniţa cu Muntenia, nu am fi avut victoriile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz din vara anului 1917. În fotografie, un preot militar oferind ultima împărtășanie soldaților căzuți în prima linie...
Sursă:
https://www.facebook.com/share/19gzL5tk6F/
„Marele român” ridicat în slăvi de unii, Iuliu Maniu, a fost o jigodie, un fripturist care nu a știut decât să profite de pozițiile sale politice.
Vă recomand să citiți pamfletul „Istoria unei legende: Iuliu Maniu”, publicat de Nicolae Iorga.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu