Democrația a murit cu mult înaintea zilei de 9 martie 2025
“Ziua când democrația a murit în România” este titlul pe care-l văd la televizor și pe Internet, referindu-se la ziua de ieri, când BEC i-a respins candidatura lui Călin Georgescu.
De atâtea ori a murit democrația în România încât mi-e lehamite să mai intru în detalii. Democrația a murit pe 6 decembrie când CCR a anulat alegerile. Democrația a murit pe 6 octombrie, când CCR i-a respins candidatura Dianei Șoșoacă. Democrația a murit în plandemie, când toate drepturile au fost încălcate. Democrația a murit în 2012, când CCR a introdus în mod mișelește un cvorum de 50% pentru referendumul de demitere a președintelui de atunci, Băsescu. Democrația a murit când Silviu Vexler, la cheremul institutului terorist Elie Wiesel, a inițiat Legea 157/2018. Democrația a murit în 2015 când Crin Antonescu, la cheremul aceluiași institut terorist Elie Wiesel, a inițiat legea anti-legionară 217/2015. Democrația a murit în 2002, când Adrian Năstase a dat OUG 31/2002 interzicând anumite ideologii și păreri despre anumite evenimente istorice. Democrația a murit în 1990, când au intrat minerii peste fenomenul piața Universității?
Deci, democrația a murit cu mult înaintea anului 2025, este moartă de ceva vreme, dar ne prefacem că-i vie și o luăm cu noi ca în filmul acela cu mortul care era purtat de protagoniști prin tot felul de locuri.
De câte ori se repetă o tâmpenie, conștiința publică e blocată și amăgită de concepte false, ca și acela că în România ar fi fost vreodată democrație, adică vreodată poporul ar fi avut puterea să conducă.
Legea nu mai apără cetățeanul de mult, iar strategia de a folosi “toate mijloacele legale, juridice” pentru a obține ceva s-a dovedit a fi falimentară. Acum trăim în dictatură și, istoricește vorbind, oamenii au putut să se elibereze de dictatură doar prin mari sacrificii, riscuri enorme și abnegație. Astăzi românii nu mai sunt capabili de aceste lucruri. În decembrie 1989 nu s-a depus autorizație pentru protest legal, nici nu s-au folosit mijloacele legale aflate la dispoziție pentru a-l judeca pe conducător. În decembrie 1989 românii au ieșit fără autorizație și când l-au prins pe Ceaușescu l-au executat într-un tribunal-spectacol, mai mult de formă, neținând cont de toate legile aflate în vigoare la momentul respectiv. Așa s-a făcut schimbarea de regim.
Articolul întreg poate fi citit la sursă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu