Epoca prefăcătoriei. Cum se cumpără o țară

Fără referendum. Fără dezbatere publică.

Cu o semnătură grăbită, într-un birou obscur, o țară întreagă a fost trecută în proprietate contractuală.

În timp ce Rusia era distrasă de gesturi de prietenie și de „măsline diplomatice” servite de figuri ca Oliver Stone sau Tucker Carlson, SUA semnau clauze irevocabile.
Resursele pleacă peste ocean.
Responsabilitatea socială rămâne în Ucraina.

Europa? A rămas cu nasul în ușă. Fără profit, fără influență, fără viitor strategic.
A fost folosită ca intermediar. Ca plată în avans.
Și acum este ignorată cu superioritate.

Iar ceea ce e cu adevărat periculos nu e că s-a întâmplat.
Ci că s-a întâmplat sub steagul democrației.
S-a vândut o țară întreagă – în numele păcii.
S-a impus dominație economică – în numele reconstrucției.
S-au anulat suveranități – în numele valorilor comune.

Așa arată noua ordine mondială:
– cu tratate care au prioritate peste legile naționale,
– cu resurse luate fără permisiune,
– cu popoare care luptă, dar nu câștigă nimic,
– și cu democrații care se comportă ca imperii.

Adevărul e că nimic nu s-a schimbat, doar decorul.
Coloniile nu mai au lanțuri – au memorandumuri.
Stăpânii nu mai poartă uniforme – ci costume de CEO.
Războaiele nu se mai poartă pentru idei – ci pentru pământ, minereuri și control digital.

Ucraina e prima.
Europa e următoarea.
Iar dacă lumea nu înțelege acum ce s-a semnat, atunci va înțelege prea târziu ce a pierdut.

Sa concluzionam – Nimeni nu cucerește o țară: doar o cumpără

Adevărul lumii în care trăim nu mai are steaguri. Are acțiuni la bursă. Nu mai are armate, ci fonduri de investiții. Nu mai cucerește, ci achiziționează.
Iar ce s-a întâmplat cu Ucraina este dovada supremă: nu mai e nevoie de tancuri când ai contracte. Nu mai e nevoie de coloniști, când ai avocați.

Popoarele nu mai sunt înrobite cu forța, ci cu iluzia libertății.
Li se spune că sunt salvate, în timp ce li se resetează legislația, li se extrag resursele și li se decide soarta din birouri aflate la mii de kilometri distanță.

Europa nu a fost învinsă. A fost sedusă, cumpărată și uitată.
Germania, Franța, Italia – toate au oferit, au sacrificat, au plătit. Iar când masa s-a golit și a venit nota de plată, americanii au plecat cu încasările.

Ucraina nu mai este un stat. Este o platformă. O zonă economică specială cu steag fals.
Și, poate cel mai tragic, un simbol pentru ce urmează:
– națiuni care nu vor mai decide pentru ele,
– guverne care vor semna fără popor,
– și popoare care nu vor înțelege ce li s-a întâmplat, decât atunci când vor avea doar două alegeri: să tacă sau să emigreze.

Adevărul e că în această epocă a prefăcătoriei și manipulării, suveranitatea nu se pierde prin război. Se semnează.
Iar cine nu deschide ochii azi, va munci mâine pentru a-și răscumpăra tăcerea.

Acesta nu este un articol. Este un act de memorie împotriva minciunii.
Și poate singurul lucru care ne mai rămâne, atunci când totul pare pierdut, este să nu ne pierdem cu totul pe noi înșine.