Doar un citat, integral la link-ul de mai sus:
Iliescu însă a făcut un pact cu oamenii Securității. I-a lăsat în pace, iar ei l-au lăsat la putere. În timp ce Iliescu trăgea sforile la Cotroceni, ei s-au pus pe treabă, au investit "banii lui Ceaușescu” și au adunat averi, pentru că știau că, inevitabil, puterea economică le va aduce, la un moment dat, și puterea politică pe tavă. Iliescu a închis ochii și a permis jaful după principiul "un sărac și cu un sărac, nu fac un bogat!” Prin atitudinea lui, Iliescu a fost de acord ca demnitarii să se îmbogățească rapid. Nu le-a cerut celor apropiați să-și suflece mânecile și să îndemne și românii să muncească. Nu le-a impus să adopte rapid legislația necesară reformelor și să vegheze la respectarea ei, ci a întors capul în fața abuzurilor comise de guvernanți și a ilegalităților comise de ei.
În douăzeci si cinci de ani de așa zisă democrație, în România, partidele și-au consumat energia pentru a perfecționa un sistem care să permită înșelarea electoratului și manipularea voturilor. Asta i-a preocupat, cum să trișeze mai bine! Iliescu și partidul său, FSN-FDSN-PDSR-PSD, au fost primii care au conceput legile care permiteau frauda: nu s-a dorit sancționarea celor care, odată ajunși în parlament, părăseau partidele pe listele cărora fuseseră aleși, dar continuau să-și păstreze totuși locul în legislativ, nu s-au folosit niciodată cărțile de alegători (deși s-au cheltuit o grămadă de bani pentru ele), nu s-a interzis nici în ziua de azi alegătorilor să voteze în alte localități decât cele de domiciliu ca să se poată manevra listele suplimentare pe care aceștia se înscriu. Toate aceste practici, perfect legale în România, care nu se regăsesc în legislația nici unui stat care se pretinde civilizat, au permis furtul votului. Declarația pe care a făcut-o tânărul pesedist Victor Ponta, după alegerile prezidențiale din 2009, rezumă istoria sistemului electoral românesc la care au contribuit toate partidele și, în primul rând, PDSR-ul lui Ion Iliescu. "Echipa lor a furat mai bine decât a noastră!” a spus Ponta referindu-se la PDL-ul lui Băsescu și dovedindu-se un demn urmaș al comuniștilor, care s-au folosit din totdeauna de șmecherie ca să acapareze și apoi să reziste la putere. Comuniștii sunt profesorii tuturor politicienilor români care au creat o legislație plină de găuri prin care să se strecoare reușind să câștige alegerile.
Toți politicienii români au aparținut aceluiași platou, aceleași farfurii pe care erau desenate secera și ciocanul. La un moment dat, au dorit să o împartă ca să aibă fiecare bucățica lui din care să mănânce coliva României, să nu mai fie un singur clan ce se înfruptă. Așa că au dat cu farfuria de pământ, au spart-o și fiecare a scris pe ciobul lui ce a vrut: Partidul Liberal, Partidul Țărănesc, Partidul Social-Democrat. Firmele, denumirile au prea puțină importanță pentru că toți provin dintr-un singur partid: Partidul Comunist Român. Chiar dacă nu au fost membri PCR, politicienii de astăzi au crescut într-o epocă în care au fost educați de activiștii de partid care erau prezenți peste tot: în învățământ, în presă, în cultură așa că au fost și ei deformați de această influență. Nici unul dintre politicienii care au trăit în România comunistă nu știa ce înseamnă democrația și constat cu durere că au trecut douăzeci si cinci de ani și tot nu au învățat, ba chiar au tendința să se întoarcă spre vechile metode ceaușiste crezând că aplicandu-le vor reuși să se eternizeze la putere.
Un motiv de crispare este pentru Ion Iliescu clișeul cu "a furat revoluția”. În legătură cu această acuzație am încercat să-l fac pe fostul presedinte să se destindă povestindu-i varianta mea: într-o bună zi, niște băieți și-au comandat un tort pentru Crăciun. Au ales anumite ingrediente și, când a fost gata, l-au plătit. Au ieșit cu prăjitura din cofetărie și au vrut să o pună pe bancheta din spate a mașinii. Nu încăpea și au decis să o așeze în portbagaj. Dar, ca la români, acolo erau aruncate claie peste grămadă roata de rezervă, cricul, cabluri, scule, prelata și sticlele de apă minerală. Băieții au pus tortul pe capotă și s-au apucat să facă loc în portbagaj. Când au terminat și s-au ridicat, ia tortul de unde nu-i! Au apucat să zărească, la colțul străzii, niște țigănuși care fugeau cu pachetul lor. Și, până în ziua de azi, băieții aleargă după țigănuși ca să-și recupereze tortul. Iliescu m-a ascultat privindu-ma întâi gânditor și, într-un târziu, mi-a dat răspunsul pe care l-am mai auzit ulterior, în diferite situații, și din gura altor foști activiști ai Partidului Comunist: "Ei, n-a fost chiar așa, a zis președintele zâmbind ușor jenat”. Dar nu mi-a povestit niciodată cum a fost de fapt și cred că nu vom afla de la el vreodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu