Reconstrucția României de către ucraina

 Marea ironie: România, „reconstruită” de capitalul ucrainean în timp ce Bucureștiul încă face planuri pe hârtie

Ni s-a servit constant placa oficială despre cum România va fi hub-ul logistic și principalul actor în reconstrucția Ucrainei. O „glumă proastă” de PR, având în vedere că realitatea economică funcționează exact invers: Ucraina este cea care a început, metodic și agresiv, „reconstrucția” și achiziția activelor din România.

În loc ca firmele românești să ridice schele la Kiev, miliardarii și corporațiile ucrainene cumpără bucată cu bucată infrastructura și industria locală:

☑️ Vânătoarea de fabrici: După ce imperiul lui Rinat Ahmetov (Metinvest) și-a securizat prezența în metalurgia românească, vedem cum mari platforme industriale trec sub control ucrainean. Un exemplu clar este grupul Interpipe, controlat de miliardarul Victor Pinchuk, care a preluat active industriale importante (precum fabrica de țevi din Roman), consolidând controlul ucrainean asupra producției de profil din România. Nu suntem parteneri de reconstrucție, ci furnizori de active gata făcute.

☑️ Asfaltul românesc, afacere ucraineană: În timp ce companiile noastre de construcții se chinuie cu logistica, gigantul Avtomagistral-Pivden „mătură” licitațiile pentru infrastructura critică. Faptul că un segment de 34 km din drumul expres Arad-Oradea a ajuns pe mâna lor confirmă că nu noi le construim lor drumurile, ci ei ne fac nouă legătura cu Occidentul.

☑️ Retailul de „invazie”: Expansiunea fulgerătoare a lanțului Aurora, care a împânzit țara cu zeci de magazine în timp record, și omniprezența dulciurilor Roshen (!) pe rafturile fiecărui supermarket demonstrează o strategie de retail mult mai coerentă decât orice tentativă românească de a penetra piața vecină.

Concluzia: 

în timp ce noi ne pregăteam să fim „salvatori” economici, vecinii noștri s-au dovedit a fi investitori pragmatici care au înțeles că cea mai bună apărare este expansiunea. România nu participă la reconstrucția Ucrainei, România a devenit, pur și simplu, o piață de desfacere și o bază de producție pentru capitalul ucrainean.

În același timp, după ce am plătit cotizația anuală de €100+ miliarde către UE și companiile lor străine,

după ce UE ne-a dat onoarea să ne cumpărăm propriul gaz de la Austrieci,

după ce UE ne-a dat onoarea să ne cumpărăm propria apă de la Francezi și propria electricitate de la Italieni,

UE a avut modestia să aducă cu forța 100 de ONG-iști dintre care un sfert sunt pakistanezi să facă un marș în București de 9 mai 2026, ziua Europei.

Doamnelor și Domnilor: Uniunea Europeană cu m în față de la mică, nu vă gândiți la prostii LGBTQAI...!

Atât s-a putut.