Afacerea Getica cu susținere politică transnațională

Acum 

https://francezul.substack.com/p/coloana-a-cincea-a-lui-getica-cum

Și atunci

https://www.incorectpolitic.com/ordinul-capitanului-in-decembrie-1933-miscarea-legionara-a-fost-interzisa-de-guvernul-liberal-al-lui-gheorghe-duca/ 

Adică, acum ca și atunci masonii pedofili au comandat și finanțat în politică. 

udmr susține, pentru că ungaria așteaptă ca lupul

Știți cât era deficitul de cont curent, adică diferența între banii care ies din țară și banii care intră în țară, în timpul guvernării drakniste?

9 miliarde de euro.

Iar anul trecut, după guvernarea izvorâtă din "Revoluția Mu*i", după "europenism" închinător la Bruxelles și Kiev, a ajuns la 29 miliarde de euro.

De peste 3 ori.

8% din PIB, aproape cât tot deficitul din cauza căruia ne condamnă Bolojan la austeritate "europenistă".

Ce anume reprezintă tot bănetul ăsta, pe care îl pierdem în fiecare an de "europenism"?

Păi în primul rând e cu cât suma scoasă din țară de "binefăcătorii" noștri – investitorii străini, multinaționalele, băncile – depășește suma adusă de ei aici. Dar voi credeți în continuare că ei ne salvează și nu ne prăduiesc ca pe o colonie africană, credeți cu încredere.

Apoi e vorba de înarmare dementă, de dat tainul pe fierotanele, pe care nu le-ar cumpăra altcineva de la stăpânii noștri occidentali. Dar voi ați acceptat anularea alegerilor, pentru că ar fi fost inacceptabil să alegem pacea.

Mai e aici valoarea cu care depășesc importurile exporturile. Că doar noi importăm și pătrunjel, mere și orice avem din abundență. Mulțumim pentru asta tot investitorilor străini și multinaționalelor care au distrus producția internă și continuă cu practici, care te fac să preferi să dai foc la ce faci decât să le dai lor pe nimic.

Și în fine tot aici sunt dobânzile, pe care nu le-ar cere vreodată vreunei țări europene, dar și-au găsit proștii, când o întreagă societate civilă zbiară de amar de ani că am fi "fasciști", "comuniști", "putiniști", "retrograzi" și câte și mai câte.

Dar voi bucurați-vă la tăierile de pensii și salarii, ca și cum alea, și așa mici cum erau, lăsau România fără bani și nu neocolonialismul occidental.

Mihai Puflea Ionescu

SRI uber alles

 Ziaristul Dinu Popescu: SRI are un buget anual de 1,5 miliarde de euro. Racolează în permanență oameni, cu salarii de 7.500 de lei net de la intrare, plus chirie șamd. (...) SRI folosește instituții întregi de presă ca să îndobitocească, să facă propagandă, ori asta nu mai e democrație. (...)

E cel mai mare buget pentru spionajul intern, în NATO, pese noi mai sunt doar FBI și MI5. SRI are un buget mai mare decât BND (serviciul secret al Germaniei) decât al Franței, Spaniei și Italiei luate la un loc. (...) Acest buget e mai mare decât bugetul Capitalei.

Invitat la emisiunea Subversiv, Popescu mai spune că e ridicol ca serviciul de spionaj intern să aibă un buget de zece ori mai mare decât cel care se ocupă de spionajul extern (estimează bugetul SIE la 150 de milioane de euro anual). Conchide că e explicabil doar dacă se consideră că dușmanii sunt în interiorul granițelor, nu afară.

În aprilie, o nouă lege de tip Big Brother a trecut prin Camera Deputaților fără vot, prin aprobare tacită. (Am prezentat la data respectivă știrile din link.) Inițiativa, care așteaptă dezbaterea la Senat, aduce moficări la Legea Siguranței Naționale din 1991 (pe care o invocă și legile ulterioare ale cenzurii, de la Adrian Năstase și Crin Antonescu, la Silviu Vexler).

Parlamentarul Dumitru Coarnă a spus că e o lege scrisă de servicii, după ce fusese respinsă în alți ani și s-a întors cu alți inițiatori în aproximativ aceeași formă. Ulterior, SRI a confirmat că a fost consultat și a participat la redactarea proiectului.

Propunerea abilitează o serie de instituții (SRI, SIE, SPP și ministerele de Interne, Justiție și Apărare, prin serviciile lor) să folosească inteligența artificială pentru o supraveghere vastă a comunicațiilor online, creând baze de date fără mandatul individual de urmărire, emis de judecător pentru cei cercetați sub suspiciunea comiterii unor infracțiuni.

Chiar și cât au existat asemenea opreliști, mandatele pe siguranță națională au fost abuzate. De exemplu, dacă un politician de la vârf e investigat, s-a ajuns ca toată conducerea partidului să aibă telefoanele ascultate, fiind inclusă în cercul de cunoștințe.

Noul proiect de lege are 15 inițiatori de la 7 partide. 5 de la PSD (Fifor, Stroe, Matichescu, Mândroc și Weber), 4 de la PNL (Pauliuc, Coșa, Ciobotaru, Cozma).

Din cei trei inițiatori de la AUR (fostul șef al Marelui Stat Major, Mircia Chelaru, Ciprian Iacob și Nicolae Vlahu) ultimii doi și-au retras semnătura după scandalul din presă.

Doi sunt de la USR (Șipoș și Bodea), iar unul de la grupul transfugilor PACE (Ștefan Borțun, plecat din POT).

https://www.youtube.com/watch?v=-prDzxcIXdQ

https://hotnews.ro/legea-big-brother-cu-supraveghere-in-masa-fara-control-independent-ce-spune-sri-care-recunoaste-implicarea-2247519

https://snoop.ro/big-brother-pentru-securitatea-nationala-o-noua-lege-risca-sa-permita-supravegherea-in-masa-fara-control-independent-cu-algoritmi-ai/

Există un plan-Oana Eftimie

 Îmi amintesc cum fiecare încercare a mea din ultimul an, argumentată fie prin diferite poziții, fie chiar prin lipsa unei poziționări clare a SUA în privința anulării alegerilor, se lovea inevitabil de reacțiile viscerale ale unor oameni disperați să se agațe de speranța unei salvări venite din Statele Unite.

Starea aceasta nu era neapărat una organică. Era întreținută aproape hipnotic, prin repetiție, prin tot felul de interpretări și prin „televiziunea poporului”, unde oricine avea o opinie diferită (inclusiv eu) primea aceeași replică: „Habar nu aveți despre ce vorbiți. EXISTĂ UN PLAN!”

Timp de un an ați fost ținuți din „nucleară” în „nucleară”. Îmi amintesc și acum cum v-ați bucurat și ați sărbătorit momentul în care Nicușor Dan a fost prezentat drept „prim-ministrul Dan”.

„A vrut să-l umilească, să-i arate că știe că este ilegitim.” V-ați mințit singuri timp de mai bine de un an.

De mult timp, practic imediat după alegerile din mai 2025, m-am convins că într-adevăr a existat un plan. 

Și acel plan a fost îndeplinit. 

Ordinea politică instalată astăzi în România este rezultatul acelui plan. 

Ar fi bine să înțelegeți că, timp de un an, ați fost ținuți pasivi în fața unei lovituri de stat printr-o operațiune de tip QAnon: „Trust the plan”. Ați așteptat ca altcineva, din exterior, să ne rezolve problema. 

În tot acest timp, sistemul nu a slăbit, ci s-a consolidat. A lucrat metodic, și-a pus oamenii în poziții-cheie, a îndatorat și mai mult țara și a vulnerabilizat suplimentar economia prin impunerea unor măsuri de austeritate absurde.

Din păcate, sunt aproape convinsă că nimeni nu a învățat nimic din această lecție și că se va intra la fel de ușor în alte stări de hipnoză colectivă.

Ocazii vor tot exista.

Pensii private = bani la dispoziția lui Boulojan să facă ce vrea ceafa lui de porc cu ei.

Cine se opune ca un guvern demis să-ți joace pensia privată pe armament e dușman al statului, se subînțelege. N-are relevanță că ASF avertizează că banii ar putea ajunge la companii străine — important e narativul: ori taci, ori ești trădător (al intereselor lor).

INSHR-EW poate fi desființat printr-o simplă HG. Şi-a atins scopul

Fostul judecător Gheorghe Bozgan a emis un text tip mărturie publică, despre istoria recentă a României, publicat pe contul său de Facebook, cu titlul de mai sus, și pe care îl reproducem în continuare:

„Evreul Elie Wiesel este roman de al nostru prin nastere, la Sighetul Marmatiei, care a apartinut in timpul Diktatului de la Viena Ungariei. In martie 1944, Ungaria este ocupata de nazisti, care pun un guvern format din unguri loiali si acestia incep sa adune evreii din Transilvania de Nord si sa-i trimita in lagarele naziste.

Familia lui Elie Wiesel se ascunde: tatal, mama si 3 surori la o familie de unguri, Eliebaiatul, la o alta familie unguri. De aici apar versiuni diferite, una a lui Elie si cealalta a celor care au verificat ce spune Elie, versiunea de control, cum ar veni. Versiunea de control spune ca familia lui Elie Wiesel a fost gasita si trimisa in lagarul de munca Auschwitz, dar Elie Wiesel, aflat ascuns la alta familie de unguri, a scapat si imediat dupa razboi, cu alte rude, evrei, scapate si ele de prindere, au plecat in Franta.

Din Franta Elie Wiesel incearca in perioada urmatoare sa-si gaseasca familia, prin intermediul diferitelor asociatii evreiesti.

Afla ca mama sa si sora lui de 7 ani au murit in lagarul Auschwitz din cauza conditiilor groaznice de acolo, iar tatal lui a murit de boala in timpul evacuarii lagarului spre Germania. Are noroc si isi gaseste pe cele doua surori, de 13,respectiv 16 ani ,in momentul internarii lor in lagar. Indiscutabil o mare drama de familie.Trec urmatorii 10 ani din viata Elie Wiesel in care el isi vede de treaba (adica nu da țepe, ceea ce este suspect pentru un evreu). Afla insa un lucru interesant, RFG da despagubiri pentru cei internati in lagare.

Ii vine o idee: din gramada de acte primite, cu un continut incert, confuz, cauzate de haosul de dupa razboi ,referitoare la cautarea membrilor familiei sale, isi da seama ca poate profita. Erau multi evrei in lagarul Auschwitz cu numele Wiesel si cand vede prin actele lui un nume de detinut Lazar Wiesel isi trage rapid un tatuaj cu numar pe antebrat (aici este încă o controversă) si se prezinta din acest moment ca fiind el detinutul Wiesel de la Auschwitz (Nepotriveala de prenume, Elie sau Lazar, ce mai conta, era atunci razboi, mai scriau si nemtii prostii in actele de evidenta ale detinutilor... ). 

Mai mult, Elie Wiesel a nostru gaseste in ziare o fotografie, facuta imediat dupa eliberarea lagarului, unde se vedeau mai multi detinuti bolnavi stand ingramaditi in niste cusete de lemn si are ideea de a se prezinta el ca fiind "al 7-lea din stanga, pe polita a doua de jos”.

Desi cel indicat in poza avea dupa chip vreo 40 ani si Elie Wiesel avea 15 ani, daca luam de buna internarea lui, pe Elie Wiesel nu-l deranja, ca stia ca in situatii extreme un tanar poate imbatrani brusc la chip. Deci, o sustinea sus si tare ca el e "ala” din poza.

Ei, aici, cu fotografia, Elie Wiesel insa a cam dat-o in bara, desi nu erau atunci computere cu programe de recunostere faciala, apare chiar detinutul cel adevarat din poza, care voia si el despagubiri de la RFG.

Chiar s-a enervat detinutul evreu, cand a aflat ca un alt evreu i-a luat locul in poza, asa ca l-a dat pe Elie al nostru in judecata si l-a reclamat si la FBI pentru escrocherie.

Lucrurile raman in coada de peste, pentru ca informatiile obtinute de la autoritatile din RFG vis a vis de detentia in lagarul Auschwitz erau incomplete, confuze (erau mai multi detinuti Wiesel in lagar) asa ca Elie scapa ca prin urechile acului de binemeritata puscarie.

Dupa 10 ani de la "eliberarea” din lagar, in timp invatase de la adevaratii supravietuitori pe care i-a intalnit o gramada de povesti despre viata din lagar si putea povesti credibil cum ca a fost si el acolo, Elie Wiesel incepe sa scrie carti despre suferintele evreilor in lagare, despre cum erau gazati la Auschwitz imediat dupa ce soseau (desi supravituirea lui, daca ar fi fost internat, si a surorilor lui timp de aproape un an, era dovada contrarie, mai ales ca surorile nu desfasurasera nici o munca in lagar, una avand 13 ani si una 16).

Toate cercetarile trecutului lui Elie Wiesel, facute de cei interesati duceau spre concluzia unei escrocherii, dar lipseau exact acele elemente care sa elimine echivocul. Hotul neprins este evreu cinstit, spune un proverb evreiesc. Tacutul (10 ani dupa "eliberarea” din lagar) Elie Wiesel devine extrem de vorbaret - scoate acum 57 carti, in special cu suferintele evreilor din lagarele naziste, printre care si ale lui, evident.

Cum naiba sa nu ia atunci premiul Nobel pentru pace, (1986), desi Elie nu a spus niciodata un cuvant despre atrocitatile evreilor impotriva palestinienilor!! Vine in Romania, in decembrie 1989, cutremurul, si evreul Elie Wiesel isi da seama ca iar e o conjunctura favorabila pentru el. Desi in perioada 1940-1945 avea 12- 17 ani, ii vine ideea sa cerceteze acum, la batranete, holocaustul de atunci, din Romania. Nimic de condamnat in asta, mai ales cand si-a pierdut o parte din familie in lagarul nazist. Il intereseaza insa mai putin nordul Transivaniei, aflat atunci sub administrare horthysta, unde regimul horthyst a facut prapad printe evrei, el vrea cercetarea holocaustului in.. Romania. Cred ca v-ati prins, daca il gasea, asta inseamna despagubiri, adica bani, multi bani, de la Statul roman. Si cum dracu sa nu gasesti in perioada 1940-1944 si cazuri de evrei ucisi la ordin, atat in Romania, dar mai ales in zonele de razboi aflate sub autoritatea militara romana, cand 200.000 romani intre 20-26 ani (toata floare tineretului roman) au fost ucisi la ordin (prin trimiterea Armatei Romane dincolo de Nistru, in razboiul impotriva URSS).

Vrand cercetarea holocaustului in Romania, Elie Wiesel era asemenea celui care stia dinainte numerele castigatoare la Loto ,cum ar veni si tocmai de aia juca. Stia ca era imposibil ca din cazurile de evrei ucisi sa nu iasa de un holocaust frumos in Romania. Insitututul Yad Vashem din Ierusalim isi freca si el mainile de bucurie cand aude de initiativa lui Elie Wiesel, ca aparuse alta tara de muls, asa ca da o comanda de 380.000 evrei morti, ca atat ii mai lipsea pana la 6 milioane. De la cati evrei ucisi incepe holocaustul ? De la cati vrea muschii socotitorului evreu? Alta era insa problema: romanii, din motive inca neclare, posibil genetic, sunt antisemiti, le plac bancurile cu evrei (ei cred ca si pe Stefan cel Mare tot un evreu, doctorul Smil, l-a bagat in mormant, ca ii tot lua periodic sange, ca sa-i scada tensiunea, pana i-a dus-o la zero). A cere acum bani, despagubiri, de la romani, pe motiv de holocaust romanesc, ar fi dus la o explozie de antisemitism in Romania fara precedent, si asta nu era bine pentru evrei, pe care ii asteapta o omenire intreaga cu ciomagul dupa colt. Trebuia furaciunea asupra romanilor sa fie facuta cu cap, adica prima data bagat in capul romanilor de azi ca ei sunt vinovati de holocaustul de acum 80 ani si, deci, e normal sa plateasca bani urmasilor, urmasilor victimelor. Dar pentru asta trebuia creat un mecanism adecvat. Elie Wiesel il abordeaza in 2003 pe Ion Iliescu, presedintele Romaniei, si ii cere se se implice in a se lamuri chesiunea, daca a fost sau nu a fost holocaust in Romania.

- Ion Iliescu: A existat teatru evreiesc in Bucuresti, in seara de 23 august 1944 chiar a avut spectacol. Nu a existat la Londra sau New-York, in timpul razboiului, teatru evreiesc, dar in Bucuresti era...

- Elie Wiesel: Dati-l naibii de teatru,domnule presedinte, eu de holocaust vorbesc, daca a existat sau nu, trebuie sa ne sprijiniti sa-l dovedim.

- Ion Iliescu: Pai, trebuie facuta o comisie de cercetare mai intai, sa vedem despre ce-i vorba

- Elie Wiesel: O avem, chiar una internationala, eu sunt presedinte, si am in ea specialisti evrei in holocaust, diplomati unii, printre care si Rosenne Meir fostul ambasador al Israelului in SUA si chiar cativa istorici romani, in ipoteza ca avem intrebari de natura istorica.

- Ion Iliescu: Bine, astept concuziile ei.

- Elie Wiesel: Ne trebuie o recunostere oficiala pentru Comisia internationala, eu o am doar in ciorna, aici in carnetelul meu si,bineinteles, ne trebuie...bani.

- Ion Iliescu; Se rezolva in principiu, sa ma consult si eu cu consilierii mei, e batator la ochi un act normativ cu... Comisia dvs.

- Elie Wiesel: Actul normativ sa prevada altceva, orice bazaconie se poate,....Comisia internationala in componenta ei, asa cum v-o dau eu acum, sa apara asa... tangential in actul normativ si atunci nu-i batator la ochi. Si nu uitati de banii nostri... ai Comisiei internationale...

- Ion Iliescu: Bine, asa vom face!

La 27 februarie 2004 ,premierul Adrian Nastase da Hotararea de Guvern 227, prin care scoate din bugetul MAE 10 miliarde lei, (cam 3 milioane euro) pentru Elie Wiesel si comisia lui, numita in Hotarare "comisie de istorici” ca sa se documenteze in SUA la Muzeul Holocaustului si la Yad Vashem in Israel. O veritabila deturnare de fonduri, in favoarea unor persoane particulare, in frunte cu escrocul Elie Wiesel, pentru ca nu exista atunci un act normativ de recunoastere oficiala a Comisiei (va aparea dupa 3 luni).

La 5 mai 2004, premierul Adrian Nastase da Hotararea de Guvern 672 de declarare a zilei de 9 octombrie ca Zi a holocaustului. Adica la nivel de administatie publica sa se tina actiuni culturale, mese rotunde legate de holocaust la modul general, fara nici o trimitere expresa la Romania. Actul normativ are si o ciudatenie, o anexa cu membrii Comisiei internationale de studiere a holocaustului din... Romania. Anexa va fi cea care ne-a bagat in rahat, pentru ca legitimeaza Comisia cu obiectul de studia a ceva ce deja se recunostea ca a existat... holocaustul in Romania.

Comisia internationala se misca al dracului de repede si in 5 luni, la 11 noiembrie 2004, prezinta Raportul ei presedintelui Romaniei. Concluziile raportului?380.000 evrei ucisi de romani si a doua tara, dupa Germania nazista, in represiunea antisemita. Prin Raport se cer imediat masuri de natura legislativa pe vreo 20 puncte, care urmau sa pregateasca terenul pentru ca Romania sa plateasca ulterior despagubiri Israelului, fara maraieli din partea romanilor, popor de ucigasi, nu-i asa? Se cer pedepse cu inchisoarea pentru negarea sau minimalizarea Holocaustului in Romania (ai spus mai putin de 380.000 evrei ucisi de romani, puscaria te mananca) si studiu obligatoriu in scoli a „religiei” „holocaustului romanesc”, ca sa vada si tanara generatie de romani ce porci si criminali le-au fost bunicii.

Acum, ca s-a rezolvat treaba cu Raportul Comisiei Internationale si holocaustul romanesc ramane batut in cuie, mai ramane un singur lucru de facut si anume, constituirea unui organ de stat represiv, care sa impuna penal, adevarurile „Comisiei internationale de studiere a holocaustului in Romania” si recomandarile ei.

La 4 august 2005 prim-ministru Calin Popescu Tariceanu da Hotararea de Guvern 902, modificata si completata in timp, prin care se infiinteaza Institutul National pentru Studierea Holocaustului in Romania "Elie Wiesel”, cu 21 de posturi (si salarii de magistrati/secretari de stat)... coordonata de primul ministru. Dar ce mai studiaza membrii Institutului, ca chestiunea s-a lamurit: 380.000 evrei ucisi de Romania si locul 2 in lume in represiunea antisemita. Al dracului studiu,ca de 20 ani o tot tin in studiu .

Nu studiaza nimic, pentru ca in spatele actului normativ, cu atributii banale, sta un veritabil Gestapo, subordonat politicii Israelului (cu primul ministru roman garant al fidelitatii institutiei fata de Israel) care monotorizeaza intreaga societate romaneasca, pentru a o constrange sa-si insuseasca adevarurile Raportului Comisiei internationale.

Orice abatere de la adevarul Raportului Comisiei te expune grav din punct de vedere penal, Institutul "Elie Wiesel” fiind cel care face sesizarea penala. Pe Dumnezeu poti sa-l injuri cat vrei, nu ti se intampla nimic - ba chiar intri și în Academie -, dar sa nu-l injuri pe escrocul Elie Wiesel si sa contesti Raportul Comisiei internationale, ca intri la puscarie!

Epilog: In procesul meu am cerut desfiintarea Institutului Elie Wiesel pentru ca si-a indeplinit de mult (18 de ani erau in 2023, cand am facut procesul ) obiectivul pentru care a fost infiintat, acela al studierii holocaustului in Romania. Nu mai are acum obiectul muncii, ca sa fie platit de la buget, adica din taxele si impozitele cetatenilor.

Guvernul Romaniei spune instantei ca nu poate desfiinta Institutul Elie Wiesel pentru ca a fost infiintat prin lege. Pe dracu', este infiintat prin Hotarare de guvern si poate fi desfiintat tot asa ,dar pentru asta trebuie judecatori onesti si care sa inteleaga deosebirea dintre lege si hotarare de guvern. Pierd glorios procesul!”, conchide fostul judecător în postarea sa de pe Facebook, publicată pe 6 iulie 2026 și conformă cu „standardele comunității”.

https://m.activenews.ro/opinii/M-AM-JUDECAT-CU-GUVERNUL-ROMANIEI-PENTRU-UN-ESCROC-MONDIAL-SI-BANDA-LUI-INSTITUTUL-ELIE-WIESEL-206556

INSHR-EW s-a răzbunat pe Rapcea și Tociu pentru că au blocat cedarea Palatului DACIA din centrul vechi al Capitalei

Av. Mihai Rapcea ÎN DIRECT la Nașul TV: Elie Wiesel s-a răzbunat pe Rapcea și Tociu pentru că au blocat transformarea Palatului DACIA al lui Eminescu în Muzeul holocaustului

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Av. Mihai Rapcea: Foarte mulți din cei care mă cunosc, dar mai ales dintre cei ce nu mă cunosc personal au fost șocați de instrumentarea împotriva mea a unui dosar penal ce abundă în acuzații de extremism și antisemitism. Conform principiului că ”nu iese fum fără foc”, mulți oameni de bună credință s-au distanțat de mine, considerând că sigur e ceva în neregulă cu mine, că am luat-o razna și sigur e un sâmbure de adevăr în toate acuzațiile ce mi se aduc.

Deoarece în toată această perioadă în care am fost sub măsura controlului judiciar și a interdicției de a scrie sau vorbi public nu m-am putut apăra în fața valului de abjecții revărsate asupra mea prin publicațiile de sistem, vin în fața publicului cu o cronologie a conflictului existent între subsemnatul și Institutul Elie Wiesel, cu speranța că vă voi lămuri de unde provine animozitatea la adresa mea și a lui Mihai Tociu și de ce am fost portretizați atât de mârșav și de incorect în dosarul penal, de către un institut presupus a fi în subordinea Guvernului României (deși faptele arată că lucrurile stau mai degrabă invers).

În dosarul care mi se instrumentează astăzi, acel moment vine atunci când, în spatele cuvântului aparent neutru de „martor” sau de „sesizant”, descoperi chipul unui vechi adversar — al unui adversar pe care l-am înfruntat în instanță și pe care, împreună cu clientul meu Mihai Tociu și cu alți câțiva bucureșteni, l-am învins definitiv. Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” nu este, în cauza mea, un observator dezinteresat care aduce în fața organelor judiciare o cunoaștere obiectivă a unor fapte. Este partea care a pierdut un proces împotriva mea și care, prin mijloacele penalului, caută să obțină ceea ce contenciosul administrativ i-a refuzat.

Merită să spun limpede de ce.

Originea dușmăniei: procesul Palatului Dacia

Imobilul în discuție este Palatul Dacia, situat pe str. Lipscani nr. 18-20, o clădire de patrimoniu din Centrul Vechi al Capitalei, cu o suprafață interioară de peste 4.800 mp. Importanța sa simbolică vine din faptul că la etajul I a funcționat câțiva ani redacția ziarului „Timpul”, unde a lucrat Mihai Eminescu.

Miza juridică și culturală a fost o dublă destinație aflată în conflict: Pinacoteca Municipiului București (o colecție de circa 5.500 opere de artă achiziționate de Primărie sau donate în interbelic, depozitate de ani buni în condiții improprii) versus Muzeul de Istorie a Evreilor și al Holocaustului din România, solicitat de Institutul „Elie Wiesel”.

În 2013, prin HCGMB nr. 180, Consiliul General a decis achiziția Palatului Dacia, evaluat la 14 mil euro, cu scopul precis de a fi amenajat ca spațiu de expunere pentru Pinacotecă. Justificarea era un Raport al Comisiei Patrimoniu care constata că Primăria nu deținea altă clădire potrivită.

În februarie 2016, prin HCGMB nr. 40, imobilul a fost transmis în administrarea Direcției Generale de Investiții a Primăriei în vederea amenajării pentru Pinacotecă. Hotărârea a fost însă contestată în instanță de Instituția Prefectului și suspendată.

Punctul de cotitură a fost septembrie 2016. Pe 21.09.2016, cei doi reprezentanți ai Muzeului Holocaustului din Washington stabilesc cu Primarul General Gabriela Firea, în prezența unui oficial al Ambasadei SUA, ca Primăria Bucureștiului să ofere gratis o clădire Institutului "Elie Wiesel”. Cadrul legal general fusese deja creat prin HG 625/2016, care a instituit baza pentru un „muzeu de istorie a evreilor din România și holocaustului” și, simultan, a trecut Institutul „Elie Wiesel” în directa subordine a primului-ministru.

Pe 23.09.2016, INSHR-EW a depus la Primărie cererea de atribuire, fără documente care să justifice necesitatea unui spațiu atât de mare.

Pe 29.09.2016, în cadrul unei ședințe extraordinare, Consiliul General a adoptat în unanimitate HCGMB nr. 285/2016, prin care Palatul Dacia cumpărat de Primărie cu 14 milioane de euro pentru a găzdui Pinacoteca Municipiului București, era dat în administrarea Institutului „Elie Wiesel” pe perioadă nedeterminată pentru organizarea unui muzeu al Holocaustului. Pentru amenajarea muzeului. Pinacotecii i s-a propus în compensație imobilul „Casa Cesianu” — propunere care a rămas la stadiul de simplă enunțare.

Am contestat această hotărâre, alături de Mihai Tociu și de alți cetățeni, mai întâi prin plângere prealabilă, apoi prin acțiune în contencios administrativ.

Argumentul de fond nu ținea de destinația în sine, ci de nelegalitatea procedurii: suplimentarea ordinii de zi fără justificarea unei urgențe reale (art. 43 din Legea nr. 215/2001), dezbaterea și votarea fără raportul compartimentului de specialitate și fără avizul comisiei de resort (art. 44), recurgerea la ședința extraordinară tocmai spre a eluda aceste garanții. Am susținut, în esență, că mecanismul extraordinar a fost folosit pentru a evita rapoartele specialiștilor — rapoarte care, altfel, ar fi trebuit să explice de ce se renunță la Pinacotecă.

Teza de fond a fost că dezbaterea solicitării a fost adăugată în mod ilegal pe ordinea de zi a unei ședințe extraordinare, tocmai pentru a permite absența rapoartelor specialiștilor care ar fi trebuit să justifice renunțarea la Pinacotecă — rapoarte care erau negative și nu susțineau cedarea clădirii.

În calitate de contestatori, am parcurs mai întâi procedura prealabilă (plângere prealabilă în 2016,  apoi acțiunea în contencios administrativ, înregistrată ca Dosar nr. 2566/3/2017 la Tribunalul București. Decizia CGMB de acordare a Palatului Dacia către Institutul holocaustului a fost contestată în instanță de Mihai Tociu și Mihai Rapcea, alături de alți cetățeni care au depus cereri de intervenție accesorie — în total cinci bucureșteni.

La sfârșitul anului 2018, Tribunalul București a anulat HCGMB nr. 285/2016, dându-ne câștig de cauză pe fond. La 16.02.2019 a expirat termenul de 15 zile în care se putea face recurs iar hotărârea a rămas definitivă, imobilul revenind astfel în administrarea Primăriei.

După hotărârea definitivă, Firea a reintrodus proiectul pe ordinea de zi a CGMB de cinci ori consecutiv (februarie–mai 2019), fiind respins de fiecare dată — proiectul avea nevoie de 36 de voturi și a obținut succesiv 15, apoi 32, apoi 34 (de două ori sub prag). 30.05.2019 – Propunerea A FOST RESPINSĂ pentru ultima oară, moment după care Gabriela Firea s-a potolit. S-a depus și o plângere penală la DNA pentru constituire de grup infracțional organizat având ca scop fraudarea patrimoniului primăriei, plângere rămasă nesoluționată nici până astăzi.

Institutul însuși a capitulat: pe 6 mai 2019, printr-o adresă semnată de directorul Alexandru Florian, "Elie Wiesel” comunică Primăriei Generale că, în urma respingerii proiectului, dorește să dea înapoi primăriei acest imobil (predat printr-un proces-verbal încă din 2.05.2017). A rămas însă o consecință financiară: Primăria Capitalei trebuie să plătească bugetului de stat suma de 3.000.000 RON, așa cum s-a angajat atunci când a decis modificarea Hotărârii CGMB. Am câștigat pe toate planurile: juridic, politic, moral.

Nu a fost o victorie primită cu eleganță. La 13 martie 2019, în emisiunea „Sinteza Zilei” de la Antena 3, unul dintre reprezentanții acestui cerc, Radu Ioanid, i-a calificat public pe cei care au atacat hotărârea în instanță drept „extremiști” — de două ori. Tociu, unul dintre acei cetățeni cărora Tribunalul le dăduse dreptate, a sesizat Consiliul Național al Audiovizualului, considerându-se defăimat. Iată deci că, încă din 2019, Institutul și oamenii săi ne priveau nu ca pe niște adversari procesuali onești, ci ca pe niște „extremiști” de combătut. Aceasta este data de naștere a dușmăniei — o dușmănie consemnată în acte, nu presupusă.

Ulterior, proiectul muzeului a fost relocat — Guvernul demolează pentru Muzeul Holocaustului corpul principal al clădirii istorice Banloc-Goodrich de pe Calea Victoriei. Muzeul evreilor va costa puțin mai mult decât Spitalul oncologic pentru copii construit de ”Dăruiește Viață”: 54 milioane de euro. Periodic, ”muzeul” primește milioane de euro finanțare de la Guvernul României, bani sifonați fără controlul Curții de Conturi în activități de ”cercetare”.

De ce un dușman nu poate fi un martor

În dosarul penal de astăzi, același Institut apare în postura de sesizant și pretins furnizor de „probe” împotriva mea și a clientului meu Mihai Tociu. Or, aici trebuie făcută o distincție pe care apărarea are obligația să o aducă la cunoștința Justiției, dar și a publicului larg.

Un martor, în sensul propriu al Codului de procedură penală, este persoana care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului și care este străină de interesul cauzei. Institutul „Elie Wiesel” nu este nimic din toate acestea. El nu a asistat la vreo faptă; el a construit o acuzație, a formulat sesizări, a redactat „rapoarte de monitorizare” și a acționat, ani la rând, ca acuzator instituțional. Ceea ce numim aici „mărturie” nu este relatarea unei percepții, ci reiterarea propriei plângeri. Este o circularitate: denunțătorul care se autoproclamă martor al propriului denunț.

Legea nu instituie, e adevărat, o incompatibilitate absolută care să interzică de plano audierea unei persoane aflate în relații de dușmănie cu inculpatul — orice persoană poate fi, formal, ascultată. Dar aici intervine principiul liberei aprecieri a probelor coroborat cu cel al loialității procesuale (art. 101 și art. 103 C.proc.pen.): nicio probă nu are valoare dinainte stabilită, iar declarația unei persoane cointeresate, aflată în vrăjmășie dovedită cu cel acuzat, trebuie apreciată cu maximă rezervă și nu poate, singură, să întemeieze o soluție de condamnare. Când sursa „probei” este chiar partea care a pierdut un proces împotriva mea și care m-a numit public „extremist”, prezumția de bună-credință a martorului se răstoarnă. Ceea ce ni se prezintă drept mărturie obiectivă este, în realitate, continuarea prin alte mijloace a unui litigiu pierdut.

Aceasta atinge direct dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Egalitatea de arme și imparțialitatea probatoriului nu sunt formule decorative: ele interzic ca acuzarea să se sprijine pe declarațiile unui adversar personal deghizat în martor neutru. A îngădui Institutului „Elie Wiesel” să depună „mărturie” împotriva mea, fără a-i cântări dușmănia declarată și consemnată, ar însemna a transforma o instanță penală în instrument de răzbunare civilă. In dubio pro reo nu este un moft; iar aici îndoiala nu privește doar faptele, ci însăși sursa care le afirmă.

Pe scurt: nu contest dreptul lor de a vorbi. Contest pretenția ca vorbele unui dușman dovedit să fie primite ca mărturia unui om nepărtinitor. Cine a pierdut împotriva mea un proces public nu se poate întoarce, a doua zi, cu roba martorului obiectiv pe umeri.

Palimpsestul de pe Lipscani: despre simboluri suprapuse

Rămâne un strat mai adânc, pe care nu-l pot trece sub tăcere – pentru înțelegerea întregii istorii.

Palatul Dacia nu este o clădire oarecare. La etajul I al ei a funcționat, câțiva ani, redacția ziarului „Timpul”, unde a lucrat Mihai Eminescu. Nu este o coincidență anodină că ambiția s-a fixat tocmai asupra acestui imobil, dintre atâtea altele disponibile în Capitală.

Există în istoria oricărei stăpâniri o gramatică a simbolurilor: cuceritorul unei națiuni nu se mulțumește să ocupe teritoriul, ci caută să se așeze pe locurile ei de memorie, să-și suprapună propriile efigii peste semnele identitare ale neamului supus. Templele au fost preschimbate în alt cult, catedralele ridicate pe altare mai vechi, statuile dărâmate spre a face loc altora, străzile rebotezate. Așa se scrie, în piatră și în nume, geografia unei substituiri.

A pretinde tocmai clădirea în care a scris Eminescu — spiritul tutelar al culturii române, cel „fără de care” limba însăși ar suna altfel — pentru a-i suprascrie o altă identitate și o altă narațiune nu este un gest neutru de administrare a patrimoniului. Este o operație simbolică: peste palimpsestul eminescian se așterne un text străin, iar sub el memoria originară pălește. Am apărat, în procesul contenciosului, nu doar o regulă de procedură a Consiliului General, ci și dreptul unui popor de a-și păstra lizibile propriile straturi de memorie. Am câștigat acel drept în fața Tribunalului. Faptul că astăzi sunt urmărit penal, cu concursul aceleiași instituții, spune totul despre natura conflictului: nu am fost iertat pentru că am refuzat ștergerea din memoria colectivă a memoriei lui Mihai Eminescu.

Dușmănia Institutului „Elie Wiesel” față de mine nu este întâmplătoare, nici recentă, nici presupusă. Ea are o dată de naștere (procesul Palatului Dacia), o probă scrisă (renunțarea la imobil după pierderea definitivă) și o manifestare publică (eticheta de „extremist” aruncată în direct la televizor). Pe acest fundal, calitatea lor de „martor” în cauza mea este o contradicție în termeni. Un adversar învins care se întoarce, sub altă haină procesuală, spre a obține prin penal ceea ce contenciosul i-a refuzat, nu depune mărturie: continuă un război.

Datoria instanței este să vadă masca și să o dea la o parte. A mea este să i-o arăt.

Și mai este de datoria noastră să nu lăsăm să ne fie furate și distruse istoria, cultura și simbolurile naționale.

Sursa: Rapcea.ro

https://www.activenews.ro/opinii/Mirabela-Gradinaru-si-copiii-ei-in-pericol-de-perchezitie-Cazurile-RAPCEA-RONCEA-si-TOCIU-sau-cum-functioneaza-razbunarea-prin-Justitie-si-Servicii-a-Sistemului-infiltrat-de-agenti-ai-unor-Retele-Straine-denuntate-cu-precizie-de-CSM-206530