Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) a câștigat, în primă instanță, procesul intentat Guvernului (reprezentat de Secretariatul General al Guvernului – SGG) pentru refuzul acestuia de a comunica informații de interes public, solicitate în baza Legii nr. 544/2001, arată un comunicat al asociației.

Publicăm comunicatul integral al asociației APADOR-CH:

Prin Hotărârea nr. 7360/2026, pronunțată la 9 iulie 2026, Tribunalul București a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de SGG și a admis integral cererea APADOR-CH, obligând Guvernul să comunice informațiile solicitate încă din 9 septembrie 2025.

Ce am cerut și de ce am ajuns în instanță

Totul a pornit de la o întrebare simplă: cât valorează, în bani, ajutoarele militare pe care România le acordă Ucrainei? În vara lui 2025, APADOR-CH a cerut Guvernului să facă publică valoarea acestor ajutoare oferite în ultimii ani. Ministerul Apărării Naționale (MApN) ne-a răspuns că aceste informații ar fi clasificate, întrucât se regăsesc în hotărâri de Guvern (HG) „nedestinate publicului”.

Așa că am continuat cerând Guvernului, prin SGG, să ne dea numărul și data fiecărei hotărâri de Guvern prin care au fost aprobate ajutoare militare către Ucraina, din 2020 până în prezent, precum și, dacă aceste HG-uri au fost clasificate, cine le-a clasificat, prin ce act, la ce dată și în ce clasă și nivel de clasificare se află, conform Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate. Nu am cerut, așadar, conținutul hotărârilor și nici detalii operative de natură militară, ci doar informații minimale despre existența și regimul juridic al acestor acte.

În 17 septembrie 2025, SGG ne-a refuzat, invocând excepția de la art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001, fără însă a face dovada că informațiile respective au fost efectiv clasificate potrivit Legii nr. 182/2002. Or, așa cum am arătat și în acțiunea depusă în instanță, simpla invocare a faptului că o informație „ține de apărarea națională” nu este suficientă: legea cere ca autoritatea să demonstreze că acea informație a fost clasificată printr-un act concret, cu respectarea procedurii legale.

Simpla existență a unei hotărâri și numărul acesteia nu pot fi considerate informații secrete, iar a ține ascuns inclusiv numărul unui act normativ este o practică absurdă și abuzivă, dar deloc singulară. Ne-am mai întâlnit cu ea chiar acum câțiva ani, când am cerut informații despre costurile deplasărilor externe ale fostului președinte.

În fața acestui refuz nemotivat, în octombrie 2025 am chemat în judecată Guvernul (reprezentat de SGG), cerând instanței să-l oblige să ne comunice informațiile solicitate și să fixeze un termen pentru aceasta.

Ca o ironie, am constatat că nu era prima dată când ne judecam pentru informații publice cu Ilie Bolojan: în 2002, APADOR-CH a mai câștigat un proces împotriva SGG, pentru desecretizarea stenogramelor ședințelor de guvern. La acea vreme, SGG era condus chiar de actualul premier, Ilie Bolojan.

Promisiuni la TV, refuz în instanță

La scurt timp după deschiderea procesului, premierul Ilie Bolojan a declarat public că va aduna și va face publice informațiile cerute de APADOR-CH privind ajutorul acordat Ucrainei.

Totuși, în paralel, în instanță, reprezentanții Guvernului din SGG (deci subordonații direcți ai domnului Bolojan) au susținut exact contrariul, aducând o serie de argumente pe care instanța le-a respins: că APADOR-CH nu ar avea interes să cunoască numărul și data hotărârilor de guvern, că simpla cunoaștere a acestor date ar periclita „valori importante” nespecificate, că cererea „nu ar avea obiect” și chiar că Guvernul, fiind „un organism colegial”, nu ar putea fi dat în judecată.

Instanța a respins aceste non-argumente și a confirmat ceea ce APADOR-CH a susținut de la bun început: dreptul cetățenilor de a afla informații minimale, precum numărul și data unui act normativ, nu poate fi blocat prin invocarea nejustificată a secretului.

De ce e important să știm cu cât ajutăm


Într-o democrație normală, ar fi firesc ca cetățenii să știe cu cât ajută România Ucraina. Este un lucru pe care contribuabilii din alte state europene îl pot afla fără complicații.

Dar noi, ca să ajungem, teoretic, mai aproape de acest răspuns, a fost nevoie de un an de solicitări, refuzuri și, în cele din urmă, un proces în instanță, purtat nu pentru valoarea ajutoarelor, ci doar pentru numărul și data unor hotărâri de Guvern.

Chiar și după această victorie în justiție, valoarea reală a ajutoarelor acordate Ucrainei rămâne, deocamdată, necunoscută. Avem, cel mult, promisiunea că vom afla în ce hotărâri se ascund aceste cifre, dar nu și cifrele în sine. Drumul spre un răspuns simplu, pe care orice cetățean ar trebui să-l primească în câteva zile, este încă lung, iar rezultatul lui rămâne sub semnul întrebării.

Stabilirea exactă a numărului și datei fiecărei hotărâri de Guvern prin care au fost aprobate ajutoare militare pentru Ucraina este doar primul pas pentru obținerea de date oficiale privind banii publici cheltuiți în acest scop. Până în prezent, nu avem date oficiale comunicate, ci doar așa zise „scurgeri” sau „scăpări” de afirmații, parțiale, contradictorii și conjuncturale, venite din partea unor politicieni, cu ocazia unor interviuri, care mai mult confuzează decât lămuresc.

Pe baza identificării hotărârilor prin care au fost aprobate astfel de ajutoare, se vor putea cere informații despre valoarea exactă a ajutoarelor prevăzute în aceste hotărâri. În caz de refuz, va trebui apelat din nou la instanță. Adică, se va ajunge la noi procese și, implicit, la o durată mare de timp, poate la nivelul anilor, pentru aflarea unor informații de acest gen.

Asta pentru că autoritățile pot încălca într-un minut legea accesului la informații, fără a suferi vreo consecință negativă, în timp ce obligarea acestora de a respecta legea durează luni sau ani. Este și o deficiență a legii, care nu prevede sancțiuni distincte și descurajante, care să poată fi aplicate de instanță celor care încalcă legea accesului la informații.

Ajutoarele acordate Ucrainei provin din bani publici. Este firesc ca cetățenii care produc acești bani să știe, măcar la nivel minimal, cum și pe ce bază au fost luate deciziile respective. Mai ales în contextul în care același Guvern le cere cetățenilor săi eforturi bugetare și măsuri de austeritate.

Secretomania instituțională nu protejează securitatea națională. Dimpotrivă, ea alimentează neîncrederea și narativele conspiraționiste, împiedicând cetățenii să înțeleagă cum funcționează guvernarea și cum sunt cheltuiți banii publici.

APADOR-CH salută decizia Tribunalului București și va continua să monitorizeze modul în care autoritățile publice respectă dreptul la informație, garantat de Legea nr. 544/2001. 
Hotărârea pronunțată în ședința din 9 iulie 2026 poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.