Burebista rămâne una dintre cele mai puternice și luminoase figuri ale trecutului nostru. Într-o epocă în care triburile geto-dacice erau împărțite, iar puterile vechii Europe își disputau supremația, din mijlocul Carpaților s-a ridicat un conducător care avea să schimbe pentru totdeauna destinul acestui pământ. Numele lui Burebista a devenit sinonim cu puterea, unitatea și mândria dacică. Prin voință, curaj și o remarcabilă viziune politică, Burebista a reușit să adune sub aceeași autoritate numeroase triburi geto-dacice.
Sub conducerea lui, statul dac a cunoscut o perioadă de maximă afirmare. Burebista și-a întins autoritatea asupra unor teritorii vaste, iar armata dacică a devenit o forță de temut. În fața lui s-au plecat adversari puternici, iar Roma însăși nu putea privi cu nepăsare ascensiunea acestui rege venit din ținuturile nord-dunărene. Nu întâmplător, Iulius Caesar a luat în calcul o campanie împotriva Daciei lui Burebista. Era dovada că, în ochii celei mai mari puteri a lumii antice, Dacia devenise o prezență care nu mai putea fi ignorată. Dar adevărata măreție a lui Burebista nu stă doar în victoriile sale. Ea stă în puterea de a uni. El a înțeles că un popor dezbinat este slab, iar un popor unit poate înfrunta chiar și cele mai mari imperii. Cu sprijinul lui Deceneu, marele preot și sfetnic al său, Burebista a consolidat ordinea și autoritatea în regat, transformând Dacia într-un centru de putere și civilizație. Privit prin ochii urmașilor săi, Burebista pare asemenea unei figuri sculptate în stânca munților: sever, neclintit și măreț. El a fost omul care a dat glas unei țări înainte ca aceasta să poarte numele pe care îl cunoaștem astăzi. A fost mâna care a strâns într-un singur pumn forțele risipite ale dacilor și mintea care a transformat o multitudine de triburi într-o putere capabilă să privească lumea cu fruntea sus. Moartea sa, în anul 44 î.Hr., nu a putut ucide însă ideea pe care o crease. Marele regat s-a destrămat, dar amintirea lui Burebista a rămas. Peste veacuri, ecoul acestei prime mari uniri avea să răsune din nou prin numele lui Decebal, iar mai târziu, într-o altă formă, prin însăși istoria poporului român.
Pentru noi, Burebista nu este doar un personaj consemnat în paginile istoriei. Este o parte din memoria profundă a acestui pământ, un simbol al curajului și al unității. Este regele care a făcut Dacia să ridice capul, care a dat unui popor puterea de a se privi pe sine ca pe o singură forță și care a înscris numele dacilor în istoria Europei. De aceea, peste mai bine de două milenii, numele lui Burebista continuă să răsune cu aceeași forță.
De ce militarismul actual difera de o reactie sanatoasa a unui stat national!
Nu susțin că România nu ar trebui sa aiba armata sau sa nu cheltuiasca pentru aparare. Cand spun ca majoritatea inclina spre optiunea pacifista, nu am in vedere fantezia dezarmarii totale, ci preferinta pentru solutii diplomatice, descaladarea conflictelor deja in desfasurare.
De altfel, chiar tabara "progresului", la sfatul consilierilor occidentali, a realizat destructurarea industriei nationale de aparare (si altor industrii strategice, ori care puteau asigura suveranitatea economica).
Armata a fost redusa, ca alte institutii cheie, in frunte cu serviciile secrete bine furajate si justitia, la o casta bine remunerata (la varf) de colaborationisti ai cuceritorului occidental. Menirea lor nu mai e sa apere tara de ingerinte externe, ci sa garanteze loialitatea fata de blocul geopolitic si supunerea populatiei.
Cat timp Occidentul crestea prin cucerire economica pasnica, hranind oligarhia bancara supra-nationala, rolul armatei noastre era neglijat, redus contabil spre minim, ca si cum ne indreptam spre abolirea ei. Era teza sfarsitului istoriei, deci si al razboaielor, prin triumful capitalismului liberal. Ea sustinea ca doua tari democratice si care fac schimburi comerciale nici nu mai pot ajunge la razboi.
Dupa un timp, sursele de expansiune economica s-au oprit, oricum economia reala neputand tine pasul cu ritmul progresiei dobanzilor. Au fost inventate metode speculative de crestere, prin transformarea economiilor cele mai avansate in fictiuni financiare cu extensii in centre de productie de pe glob.
Extinderea a intalnit nu doar limitele fizice ale planetei si resurselor, dar si ridicarea opozitiei unor tari intinse, China, Rusia, Iran si alte parti ale lumii islamice. Care fie au propriile lor oligarhii, fie acceptau sa colaboreze doar partial, in termeni proprii, fara a ceda deplin resursele si controlul capitalului global, fie refuzau din motive religioase pachetul mai extins al societatii liberale, care vine dupa libertatea capitalului.
Din aceste considerente, supra-structura occidentala a trecut la ce s-ar numi un "keynesianism militar". Formula e o jignire la adresa marelui economist englez, John Maynard Keynes, care nu ar fi sustinut astfel de aberatii si care a fost primul sa semnaleze pericolul celui de-al doilea razboi mondial sadit de bancheri in conditiile puse Germaniei la sfarsitul primului.
Sintagma vrea sa spuna ca industria de razboi e pusa sa simuleze cresterea in locul celei civile, pe cheltuiala publica, mentinand activitatea bancherilor prin mutarea creditarii (si poverii datoriei) de la privat la stat.
Farsa covid intra si ea la acelasi tip de actiune irationala, ca razboi al elitelor conducatoare impotriva popoarelor lor. De notat ca la aceea China si Rusia au participat cu acelasi zel ca Occidentul, China chiar mai abitir. In acel context, Rusia a preluat sincronizat stafeta razboiului imediat ce farsa nu mai convingea pe nimeni, actionand limpede ca subordonata a capitalului supra-national.
Problema e ca Europa nu mai are alt program de viitor decat sa se autodistruga si România o imita. Marile proiecte ale Europei sunt:
1. Inlocuirea propriei civilizatii cu o favela din lumea a treia, pe care sa o convinga sa adopte fantezii feministe si LGBTQAI. Distrugerea sentimentului apartenentei nationale si cenzura sunt considerate critice pentru derularea inlocuirii.
2. Dezindustrializarea pentru obiective ca reducerea amprentei de carbon, schimbarea climei planetei sau pedepsirea furnizorilor sai de energie.
3. Tranzitia de la industria auto si de alt tip la industria militara. Pregatirea pentru un razboi de mari proportii in folosul cercului neocon care domina Statele Unite și UE.
Nu susțin că România nu ar trebui sa aiba armata sau sa nu cheltuiasca pentru aparare. Cand spun ca majoritatea inclina spre optiunea pacifista, nu am in vedere fantezia dezarmarii totale, ci preferinta pentru solutii diplomatice, descaladarea conflictelor deja in desfasurare.
De altfel, chiar tabara "progresului", la sfatul consilierilor occidentali, a realizat destructurarea industriei nationale de aparare (si altor industrii strategice, ori care puteau asigura suveranitatea economica).
Armata a fost redusa, ca alte institutii cheie, in frunte cu serviciile secrete bine furajate si justitia, la o casta bine remunerata (la varf) de colaborationisti ai cuceritorului occidental. Menirea lor nu mai e sa apere tara de ingerinte externe, ci sa garanteze loialitatea fata de blocul geopolitic si supunerea populatiei.
Cat timp Occidentul crestea prin cucerire economica pasnica, hranind oligarhia bancara supra-nationala, rolul armatei noastre era neglijat, redus contabil spre minim, ca si cum ne indreptam spre abolirea ei. Era teza sfarsitului istoriei, deci si al razboaielor, prin triumful capitalismului liberal. Ea sustinea ca doua tari democratice si care fac schimburi comerciale nici nu mai pot ajunge la razboi.
Dupa un timp, sursele de expansiune economica s-au oprit, oricum economia reala neputand tine pasul cu ritmul progresiei dobanzilor. Au fost inventate metode speculative de crestere, prin transformarea economiilor cele mai avansate in fictiuni financiare cu extensii in centre de productie de pe glob.
Extinderea a intalnit nu doar limitele fizice ale planetei si resurselor, dar si ridicarea opozitiei unor tari intinse, China, Rusia, Iran si alte parti ale lumii islamice. Care fie au propriile lor oligarhii, fie acceptau sa colaboreze doar partial, in termeni proprii, fara a ceda deplin resursele si controlul capitalului global, fie refuzau din motive religioase pachetul mai extins al societatii liberale, care vine dupa libertatea capitalului.
Din aceste considerente, supra-structura occidentala a trecut la ce s-ar numi un "keynesianism militar". Formula e o jignire la adresa marelui economist englez, John Maynard Keynes, care nu ar fi sustinut astfel de aberatii si care a fost primul sa semnaleze pericolul celui de-al doilea razboi mondial sadit de bancheri in conditiile puse Germaniei la sfarsitul primului.
Sintagma vrea sa spuna ca industria de razboi e pusa sa simuleze cresterea in locul celei civile, pe cheltuiala publica, mentinand activitatea bancherilor prin mutarea creditarii (si poverii datoriei) de la privat la stat.
Farsa covid intra si ea la acelasi tip de actiune irationala, ca razboi al elitelor conducatoare impotriva popoarelor lor. De notat ca la aceea China si Rusia au participat cu acelasi zel ca Occidentul, China chiar mai abitir. In acel context, Rusia a preluat sincronizat stafeta razboiului imediat ce farsa nu mai convingea pe nimeni, actionand limpede ca subordonata a capitalului supra-national.
Problema e ca Europa nu mai are alt program de viitor decat sa se autodistruga si România o imita. Marile proiecte ale Europei sunt:
1. Inlocuirea propriei civilizatii cu o favela din lumea a treia, pe care sa o convinga sa adopte fantezii feministe si LGBTQAI. Distrugerea sentimentului apartenentei nationale si cenzura sunt considerate critice pentru derularea inlocuirii.
2. Dezindustrializarea pentru obiective ca reducerea amprentei de carbon, schimbarea climei planetei sau pedepsirea furnizorilor sai de energie.
3. Tranzitia de la industria auto si de alt tip la industria militara. Pregatirea pentru un razboi de mari proportii in folosul cercului neocon care domina Statele Unite și UE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu