Iată cine sunt dușmanii lui C.G., Reiner Fullmich și ai națiunilor
SUA, mUE, toate organizațiile internaționale ONU, OMS, FMI, BM, FED, WEF, Cluburile, Băncile centrale, ONG-urile în frunte cu CFI (vedeți Legea nr. 28/1992, că de ea aveam nevoie atunci și acum) și PARTIDELE politice sunt grupuri infracționale organizate.
Toate pozează în fete mari, când în fapt sunt urâciunea iadului.
- Robert L. Garner. Vicepreședinte al Băncii Mondiale (BIRD) la acea vreme, este considerat principalul arhitect al CFI; el a propus ideea încă din 1950 și a devenit primul președinte al instituției în iulie 1956.
- Eugene R. Black. Președintele Băncii Mondiale în perioada respectivă, cel care a coordonat negocierile cu guvernele membre, a prezidat Consiliul Directorilor și a anunțat oficial constituirea CFI la Washington, pe 25 iulie 1956.
- Banca Mondială era blocată. La începutul anului 1947, nou-înființata Bancă Mondială era paralizată de birocrație și neîncrederea investitorilor de pe Wall Street, care refuzau să îi cumpere obligațiunile (fără de care banca nu avea bani de împrumutat).
- Recrutarea de elită. Casa Albă l-a adus președinte pe influentul John J. McCloy (fost subsecretar de război al SUA). McCloy a pus o condiție clară: să își aducă propriii oameni de încredere care să inspire respect imediat pe Wall Street.
- Rolul lui Garner. McCloy l-a ales pe Garner ca unic vicepreședinte al Băncii Mondiale (alături de Eugene Black, adus de la Chase Bank). Garner a fost practic „mâna de fier” operațională a băncii: el verifica dosarele de credit și impunea reguli stricte de rentabilitate, convingând piețele financiare americane că Banca Mondială nu este o instituție de caritate, ci o bancă serioasă.
- Mentalitate anti-birocratică (aici am râs). După nouă ani în care a condus operațiunile Băncii Mondiale (unde se dădeau împrumuturi doar guvernelor), Garner era convins că dezvoltarea reală vine doar din inițiativa privată, nu din proiecte de stat.
- Omul potrivit la locul potrivit. Când s-a înființat Corporația Financiară Internațională (CFI) tocmai pentru a finanța firme private fără garanții de stat, Garner era singurul lider din sistem (ha! deci, din sistem) care vorbea atât limba diplomaților de la Washington, cât și pe cea a capitaliștilor și industriașilor din New York.
- Cazul României. România nu a făcut parte dintre semnatarii din 1955–1956. Aderarea României a avut loc mult mai târziu, pe 23 septembrie 1990, documentele fiind semnate la Washington de reprezentanții guvernului român de la acea dată și ratificate ulterior de Parlament prin Legea nr. 28/1991.
Toate drenează și sug vitalitatea și munca națiunilor, exploatează și SIMULEAZĂ democrația, aruncă câțiva firfirei (30 de arginți) trădătorilor, bandelor criminale de hoți, securiști și judecători puși cu mâna.
Ce se petrece în ucraina cu fermele de adrenocrom și lichid suprarenal pentru "elitele" posedate reprezintă la scară mică ceea ce se petrece în ansamblu la nivel mondial.
La asemenea influență puternică, nu e de mirare că l-au băgat în pușcărie fără motiv!De îndată ce un om canalizează și atrage masele printr-un singur criteriu, acești khazari sălbatici și sataniști se coalizează împotriva lui.
Prin dosarul fabricat lui C.G. se demonstrează încă odată- dacă mai era necesar- că România prin toate instituțiile sale este dirijată de această cabală diavolească.
Cu toții suntem vinovați! E un cumul de culpe voluntare, însă indiferența în fața dovezilor sau a abuzurilor este de departe cea mai mare.
Iar criteriul lui C.G. este adevărul.
A vorbit de nanoparticule, chimicale, război, vaccinuri, cartelul bancar, dar și despre eliberarea din Matrix.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu